Caută-mă

caută-mă-n milenii scurse-n liniştite clipe
sapă-n pădurile virgine pline de sevă ce mă strigă
urmăreşte-mă prin goana vântului de stele
sunt chemarea ta de multă vreme

caută-mi sufletul în visările lumii ca să spună
că-mi eşti în spicul pământului de sub clar de lună
tu-mi eşti pâinea sarea şi alinarea clipei mele
de ce treci siguratic călător pe lângă mine

sunt oceanul, vremea, apusul, soarele răsare
caută-mă-n în vânturi, în nori, în curcubee şi-n mare
eu sunt acolo, aici, pretutindeni şi chiar şi-n stele
de mă vrei tu pe mine, caută-mă peste tot în lume

poezie de Viorel Muha

Vodka connecting people :))

Pentru ca Vodka e buuuuuna! Parca totul incepe sa isi revina! El ma iubeste, ma iubeste mult! Eu beau vodka si il iubesc si mai mult!
Aseara a fost frumos, scurt dar frumos!
Pt tine : tkm! :X
Pt el: Te iubesc!

Si-mi promiti ...

Si-mi promiti in fiecare clipa ca te vei schimba, ca-ti vei reveni, ca vei fi din nou acelasi tu pe care eu l-am cunoscut. Imi promiti mereu ca totul va fi cum era, ca totul va fi frumos si imi spui ca iubirea noastra inca mai rezista dar eu nu vad nimic ...acelasi om necunoscut sta langa mine, acelasi suflet rece, acelasi om fara sentimente si fara zambete, fara lacrimi si fara iubire. Un om care doar vorbeste si respira, un om fara vlaga, o plictiseala. Cand te-am cunoscut eram fascinata de calmul de care dadeai doavada, de linistea sufleteasca, de felul tau de a vorbi, de comportamentul tau prea civilizat si prea frumos pentru un baiat. Dar poate ca atunci purtai o masca, poate ca asta de acum esti tu cu adevarat, nu vreau sa cred asta dar de cand imi tot promiti ca te vei schimba ... si nimic, niciun fel de schimbare. Comportament agresiv si vorbe urate. Iti spun ca nu mai pot, ca ma sufoca indiferenta si te rog sa terminam totul acum si sa tinem minte ca a fost ceva frumos, nu vrei, spui ca ne iubim, ca ma iubesti, ca fara mine nu are rost. Si cu toate astea nu te lupti deloc pentru noi ...


Te Iubesc! Si te rog si acum lupta pentru noi! Nimic nu se obtine fara lupta!
Sti "daca gaesti un drum fara obstacole probabil ca acel drum duce spre nicaieri", proabil ca drumul nostru duce undeva caci sunt multe obstacole pe care le-am trecut si pe care mai trebuie sa le trecem!

Incep sa fiu doar o alta "tu"

De ceva vreme nu imi mai spui "iubito", nu imi mai spui nici cum, nici macar pe nume, nu ma mai alinti, sunt doar "tu" : ce ai tu? ce faci tu ? ce tu? ce vrei tu? unde tu? cand tu? da tu! nu tu! de ce tu? tu ma lasi?!. O simpla "tu" . Oare asa a inceput si cu restul de "tu" dinaintea mea? Oare asta este inceputul? inceputul sfarstitului ...
Caci ajung sa fiu doar o simpla "tu"!

P.S: Tu cel care nu suportai sa ma auzi spunandu-ti "ma" sau "ba" ai ajuns acum sa ma transformi in "tu", si doare, doare tare!

2007

In 2007 am terminat scoala generala, am intrat la liceu, m-am despartit de un "el", am cunoscut o persoana foarte speciala si tot in 2007 relatia mea cu Marian a inceput. Nu vreau sa vorbesc despre nimic altceva decat desprea acea persoana speciala. Persoana asta speciala este un baiat, l-a inceput ne intalneam doar seara, era o aventura, incetul cu incetul totul s-a schimbat din "iubit secret" (sau ceva de genu) mi-a devenit confident si apoi cel mai bun prieten. Nu ne mai sarutam cand ne intalneam doar vorbeam si vorbeam mult si despre multe. In fiecarea seara ii spuneam ca il iubesc, pentru ca asa si era, il iubeam, il iubeam tare mult. Simteam ca am un frate, un frate adevarat, nu doar unul imaginar sau unul pe care nu l-am vazut niciodata, aveam un frate. Era foarte frumos, ma bucuram enorm cand stiam ca e bine si eram extrem de trista cand si el era. Nu suportam sa il vad ca sufera, nu suportam sa il vad plangand si nu suportam sa aud pe alti ca il vorbesc de rau. El e mai mare ca mine, nu cu mult, deci il simteam protector. L-am cunoscut apoi pe Marian si relatia cu persoana mea speciala nu se schimbase cu nimic, Marian stia de el si ma intelegea sau ne intelegea. Persoana mea speciala s-a indragostit apoi exact de cine nu trebuia, am incercat sa ii explic ca nu o sa ii fie bine dar nu a inteles, toti au avut impresia ca eram geloasa, nu, nu eram, stiam doar ca am dreptate. De aici legatura mea cu el s-a rupt, ne-am certat, am plans saptamani intregi ( si nu exagerez ). Simteam ca fara el viata mea nu are rost si plus ca nici Marian nu ma ajuta prea tare. A fost o perioada urata, oribila, o perioada pe care nu o sa o uit niciodata, perioada in care mi-am pierdut fratele. Simteam ca mi se rupe inima cand il vedeam pe strada si nu puteam sa alerg sa il iau in brate cum o faceam deobicei. Aveam impresia ca nu am puterea sa trec peste asta, dar am avut, am trecut. Au fost luni bune in care nu imi vorbea deloc, apoi pentru ca drumurile ni se intersectau mereu am inceput din nou sa vorbim, dar vorbeam lucruri marunte, adica ne salutam si ne intrebam ce am mai facut si cam atat. Acum vorbim, dar nu mai e ce a fost si nici nu o sa mai fie. Imi e tare dor de 2007. Ce mi-a facut sa imi aduca aminte toate astea? Aseara s-a intamplat sa petrec iar cateva ore cu el si sa rad pana la lacrimi, sa il supar, sa ma necajeasca si sa radem iar unul de altul, dar tot nu l-am strans in brate. El e fratele meu, pentru mine el o sa ramana mereu fratele meu. Daca s-ar intoarce 2007 sigur as schimba cate ceva!