Exterior si interior

    Sunt mult prea mari diferentele, in exterior mi-e bine, foarte bine, s-ar putea chiar sa existe oameni in jurul meu care sa fie invidiosi pentru cat de bine o duc eu...pe exterior. Ei bine, interiorul meu e praf, se destrama, se prabuseste, se pierde. Mi se intampla iar o multime de lucruri, simt furie, teama, lasitate, ma simt lipsita de mine, de cea pe care o stiam inainte. M-am schimbat, din pacate. Mi-ar placea tare mult ca tu sa nu ma mai iubesti, sa stiu ca nu ma mai iubesti! Nu ma mai iubi, te rog frumos! Iubesti un monstru, crede-ma! Nu ai ce sa iubesti la mine! Uita-ma te rog! Daca ai face tot ce te-am rugat s-ar indrepta lucrurile de la sine dar sunt sigura ca nu o sa faci, asa esti tu, un incapatanat care crede ca intotdeauna ce zice si ce face el e corect.
    Nimeni nu ma mai cunoaste exact asa cum sunt! Nici eu nu cred ca ma cunosc prea bine, diferentele de la o zi la alta sunt enorme. Am mai zis asta dar o spun iar: VREAU NISTE SENTIMENTE NOI! vreau sa simt, sa traiesc, sa iubesc! Am nevoie sa iubesc! Vreau sa scap de superificialitatea asta penibila in care am ajunsa sa traiesc. Toate astea nu sunt decat niste cuvinte pentru ca nu stiu daca vreau asta cu adevarat, nu cred ca sunt in stare acum sa iubesc si nici nu cred ca cineva o poate face acum, eu nu ma iubesc de ce m-ar iubi altii? Sunt dezamagita de interiorul meu, de moralitatea mea, de sentimentele mele. Sunt mandra ca reusesc sa-mi indeplinesc toate dorintele si sa imi ating toate scopurile insa nu sunt mandra de dorintele si de scopurile mele.                  Cineva mi-a zis ca dupa ce a citit ce am scris eu pe aici i-am lasat senzatia ca vreau sa ma sinucid. Nu, nu vreau sa ma sinucid! Viata mea e frumoasa dar eu nu stiu sa ma mai bucur! Astept sa imi revin si sper ca se va intampla curand. Sunt optimista mereu insa acum sunt realista, am o perioada in care sunt un om urat si rau.
 
    Abia astept sa fiu iar eu!

Ahh eu rad mult sa stii asa ca fa-o si tu, nici nu stii ce bine iti va prinde!

Nu stiu ...

cine sunt, ce vreau, de unde vin, unde si catre ce ma indrept, ce caut si pe cine caut, ce-mi doresc, ce si cine-mi lipseste. Nu mai stiu nimic acum! Traiesc fiecare clipa fara sa ma gandesc, nici macar o secunda, la urmari, nu cred ca e bine, nu stiu daca e bine. Ce se intampla in mine e animalic!
    Sunt bine, chiar sunt bine! Sunt bine? Ma mint? Nu, nu ma mint! Sunt bine!
    Acum nu imi mai doresc o lume goala, vreau sa fie plina, cat mai plina, sa am de unde sa aleg.

    Imi fierbe sangele, se cutremura venele, gandurile mele alearga, sunt amestecate, majoritatea sentimentelor sunt in vacanta acum, visele mele sunt cosmaruri superbe, lacrimile-mi sunt zambete, zambetul ce-mi apare adesea in coltul gurii e tentat, e parsiv si rau dar totusi e un zambet. Am ochii plini de dorinta, ard de nerabdare, omoara! Atat de multi mi-au zis ca nu pot incat fiecare descurajare m-a facut sa demonstrez ca pot! Ma contrazic? Si ce? Toti o facem, toti avem moment in care ne contrazicem! Sti ce? Nu-mi pasa! Mainile mele o iau razna si ar scrie fiecare cuvant pe care il simt in gand, asta inseamna creativitate, sa nu lasi niciun gand neobservat, sa scri absolut orice iti trece prin minte ca nu cumva sa intampini un blocaj, ei bine eu asta fac, scriu tot ca nu cumva sa ma blochez. Ma descarc iar, ascult obsesiv aceleasi melodii, contradictorii bineinteles. Am un suflet care cere furtuni, vrea sa treaca prin furtuni, am un suflet nebun, nu stie in ce se baga, Vrei furtuna? Iti dau furtuni pana cand te vei satura, iti dau multe furtuni, pentru ca stiu ca tu nu vei ceda, esti prea puternic desi nu pari, esti, eu stiu asta! Da, am un suflet puternic! Nimeni nu vede asta, absolut nimeni nu stie, dar aflati toti acum si-o sa va bateti joc, astea vor fi furtunile pe care le va primi si va trece peste si se va intari. Nu vreau un suflet normal, nu-mi trebuie!
    Traiesc clipe in care ma simt nemuritoare, sfidez tot ce e in jurul meu, stiu ca intr-o zi imi voi primi pedeapsa dar nu fac nimic ca sa impiedic asta! Merit o pedeapsa stiu!

Gata! M-am pierdut, mi-a sunat telefonul si m-am blocat... nu mai scriu ....

Am nevoie de "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului"

Suntem prea ignoranti!