joi, 12 iunie 2014

Suntem doua.

Am trecut una pe langa alta si am incercat sa zambim, sa parem bine, poate chiar suntem bine. Nu ne cunoastem dar avem multe in comun, noi doua suntem altfel, suntem frumoase, destepte si tot ce facem ne asumam. A fost interesant sa trec asa pe langa tine, suna ciudat dar asa a fost. E amuzant cum noi doua suntem pentru acelasi om o obsesie, de fapt doua. Suntem doua persoane care-l obsedeaza, innebunesc si imbolnavesc chiar daca nu facem nimic sau cel putin eu, eu nu fac nimic. Avem porecle, suntem alintate, suntem jignite si umilite fara sa facem nimic. Dupa ce ne-am intersectat mi-a sunat telefonul, a fost acel telefon de care mi-e teama si desi stiu cu siguranta de la cine e tot raspund, in speranta ca nu e ce cred eu. Oare cand o sa se opreasca toata treaba asta?

Stiu ca citesti insa nu reusesti niciodata sa ma citesti, vreau doar sa stii ca sunt bine. Fii fericit!

2 comentarii:

  1. Cred ca ar trebui sa incerci sa te detasezi; pare ca povestea asta te macina.
    P.S: Hai sa ne si intalnim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze ca raspund abia acum... Povestea asta cred ca o sa ma urmareasca mereu. Sa ne intalnim? Tu stii mai multe decat prietenii mei dupa ce ai citit atatea ... nebunii. Hai sa vorbim altundeva si vedem cum facem. :*

      Ștergere