De ce?

Vreau să ştiu de ce, voi toţi ăştia de aţi pretins cândva că mă iubiţi, ma iubeaţi. Vreau să ştiu motivul pentru care voi m-aţi iubit şi dacă n-aţi făcut-o vreau să ştiu de ce aţi pretins că o faceţi. Aţi intrat în viaţa mea şi m-aţi făcut bucăţele, fiecare, pe rând, m-aţi sfărâmat. După fiecare dintre voi urma un altul care, bineînteles, mă iubea şi el, de ce? Şi v-am crezut pe toţi, până şi pe cei mai greu de crezut dintre voi, v-am crezut chiar şi atunci când mi se dovedea contrariul, am crezut fiecare vorbă, fiecare zâmbet, lacrimă, poveste, gest, suflare. După ce mă ridicaţi pe un piedestal imens mă sfărâmaţi ca mai apoi de fiecare dată când rămâneam singură să-mi fie greu să mă adun dar am avut noroc, după fiecare a apărut câte un prieten care împreună cu cei vechi m-a ajutat să mă adun, m-au strâns, m-au lipit la loc şi au rămas lângă mine când voi toţi dispăreaţi după ce vă săturaţi să mă iubiţi. După fiecare dintre voi bucăţele din mine au rămas pierdute, probabil nimeni nu le va mai găsi vreodată, dar de ce mai contează asta nu?

Uneori contează ... nu mă sfărâma şi tu... prietenii mei nu mai au nici ei puteri să mă adune ...