M-am invinovatit ca am ranit un om pe care il credeam sensibil desi nu arata asta foarte des, in fiecare zi si in fiecare noapte m-am gandit cat i-am gresit unui om care pretindea ca eu insemn ceva pentru el. M-am considerat jalnica si am bagat capul in pamant, mi-am cerut scuze, am implorat sa fiu iertata insa nu am fost, nu am fost pentru ca nu avea de ce sa ma ierte, de fapt nu ii gresisem atat de tare. Nu credeam ca inca mai pot fi sfasiata! Ai facut-o iar! Nu ti-a pasat nici macar o secunda ca nu sunt doar un trup, nu ti-a pasat de nimic si de nimeni. Ca mine sunt multe, nu sunt singura calcata in picioare, nu sunt singura care a plans si tu te-ai bucurat, nu sunt singura. Nu sunt fericita dar incerc sa ma bucur de tot ce mi se intampla frumos si presimt ca mi se intampla ceva cu adevarat frumos din cauza ta. Nu a fost niciodata o copilarie, nu e o copilarie si nimic din ce se intampla acum nu e copilarie si daca ar fi tot doare pentru ca si copiii au sentimente, adesea mult mai puternice ca ale noastre dar cu siguranta mai puternice ca ale tale.
Te-am iubit mult! Nu doar eu, noi te-am iubit mult si probabil unele inca o mai facem.
Sper sa fii fericit cand iti vei gasi calea si sa iubesti mult, imi doresc sa iubesti pe cineva la fel de tare cum noi te-am iubit pe tine, sa simti toata iubirea noastra la un loc dar pentru un singur om, m-as bucura sa fie reciproc dar ai grija.
S-a terminat, definitiv de data asta!
Nici n-ai idee cat de mult ma regasesc!
RăspundețiȘtergereApropo, scrii foarte fain! Te pup!