2 zile

In 2 zile am experimentat o multime de sentimente, sentimente destul de noi pentru mine. Am cunoscut unul dintre putinii oameni care mai stiu sa iubeasca, care mai stiu sa rada cu lacrimi dar si sa planga, am cunoscut omul care nu stie sa minta, omul care inca ne mai crede pe noi ceilalti sau celalate niste fiinte bune incapabile de a face rau sau de a minti.
Sunt 2 zile pe care nu vreau si cu siguranta nu am sa le uit niciodata. E ciudat cum am profitat de un moment atat de nefavorabil pentru a imi indeplini mie o dorinta, probabil am fost egoista. Mi-am dorit atat de mult sa te stiu incat am ajuns sa pun asta pe primul plan desi poate tu ai fi avut nevoie de liniste, sper ca am reusit sa te faca sa iti mai iei gandul din cand in cand, sper ca ti-am fost alaturi  si ca nu te-am obosit (prea tare). Mi-era atat de frica de reactia ta cand ma vei vedea acolo incat nu o singura data ci de mai multe ori m-am gandit sa plec inainte ca tu sa ajungi si doar daca imi vei cere sa vin, sa vin. Mi-am luat inima in dinti si am stat acolo pana ai ajuns, am fost uimita sa iti vad reactia, iti multumesc pentru asta. Probabil am parut o persoana destul de dura si cu picioarele pe pamant, asa sunt in afara camerei mele. E prima oara cand nu stiu cum sa scriu, cand nu stiu cum sa imi astern gandurile aici, e prima oara cand simt ca nu o sa uit nimic si ca nu e nevoie sa insir tot.
Imi aduc aminte ca ma intrebam destul de des daca dupa ce ma vei cunoaste imi vei ramane alaturi, ei bine acum cred ca imi vei ramane aproape. E ciudat ca de atatea ori tu si fost singurul care si-a dat seama ca nu sunt bine desi nu ma vazusei niciodata (am vrut sa scriu iar ca nu ma cunosteai dar tu, ma cunosti mai bine ca multe alte persoane de aici).

Nu mai pot sa scriu acum!
Sper ca nu fost prima si ultima oara!
Multumesc domnule Haisanecomplicamsinguriviata pentru ca mi-ai aratat si altfel lucrurile!