Mi-e frica de un om care pretinde ca ma iubeste, iubirea nu e o obsesie, cand iubestie nu hartuiesti, nu ranesti si nu il faci pe omul pe care il iubesti sa-i fie teama de tine. M-ai indepartat definitiv si tot ce imi doresc cel mai mult in clipa asta este sa uiti ca exist, din pacate imi doresc imposibilul. Ma umilesti si ma tratezi ca pe o jucarie, sunt un om, unul pe care tu il chinui, unul care nu te mai suporta, unul care regreta ca te-a cunoscut. E trist ca am ajuns sa spun toate astea insa nu mai pot, nu mai rezist, nu mai am putere sa iti indur tot ceea ce-mi faci. Imi vine sa urlu la fiecare gest al tau ce are legatura cu mine. Lasa-ma! Uita-ma si iarta-ma! Nu mai pot! Nu te apropia de mine, te rog! Nu stiu cum sa te mai alung, nu te mai suport!
Am noroc ca am oameni minunati alaturi de mine care ma inteleg, ma sustin si imi sunt alaturi in orice clipa! (printre oamenii astia minunati se numara si oameni carora tu le faci rau sa te razbuni pe mine, o tampenie).
Ai grija!
Pa.
Trebuie sa treci peste... si sa nu te mai gandesti la trecut. Trebuie sa te gandesti la viitorul pe care il ai.
RăspundețiȘtergere