Sa punem sare pe rana

    Asta am facut, am pus sare pe rana, multa sare pe o rana adanca, pe rana nimanui, pe rana mea. Credeam ca e inchisa si cusuta bine dar m-am inselat, firele s-au desfacut si au lasat rana deschisa si adanca, foarte adanca. Am simtit rana dar m-am gandit, probabil, ca e nevoie sa o simt si mai puternic, asa ca, am pus sare. Acum rana arde, ustura, e un amestesc ciudat de senzatii dureroase, amestecul asta imi da dureri de cap si ma face sa spun lucruri care nu trebuie spuse. Nu ar fi trebuit sa scriu dar am mare nevoie sa ma descarc, asa ca sunt iar egoista si scriu. Imi pare rau! Din cauze durerii uneori curg lacrimi, nu ma intelege gresit, nu o fac intentionat. Stii durerea aia care te face sa iti curga lacrimi necontenit fara ca tu sa simti ca plangi? Ei bine asa mi se intampla uneori, spun uneori pentru ca mi se intampla sa si plang tot din cauza ranii, nu aveti voi cum sa va dati seama cum, cand si de ce dar eu stiu. Atunci cand plangu cu adevarat si nu doar curg lacrimi simt ca se rupe ceva din mine si dispare, dispar bucatele mici dar multe, dispar rand pe rand pana am sa ajung sa fiu un vid, probabil. Ma simt melancolica si cred ca asta e cauza a tot ce am facut.
Sa stii ca esti intelept! Stii cum sa iei decizii, stii ce e mai bine pentru toata lumea, stii tot!