Azi e ziua aia în care-mi doresc să trăiesc altundeva, undeva unde oamenii nu judecă fără să cunoască, nu pun etichete şi nici nu critică decât în mod constructiv. De ceva vreme mă gândesc ce mult mi-ar plăcea ca diferenţele dintre oameni să nu ducă la durere şi la punere la zid, pentru lumea asta diversitatea este un handicap nici pe departe un avantaj. Noi ar trebui să ne bucurăm că suntem cu toţii altfel, suntem fiecare aşa cu un motiv, eu sunt perfectă aşa cum sunt dar ce să fac atunci când tu mă judeci şi mă critici deşi habar nu ai cine sunt? Cum să fac să-mi păstrez încrederea în mine când voi veniţi şi-mi spuneţi că nimic din tot ce fac eu nu e bine?
Voi vorbiţi atât de des de normalitate dar nu veniţi niciodată cu argumente pentru normalitatea voastră, pentru mine normal să-mi văd de treaba mea şi atât.
Eu... m-am obişnuit cu oamenii, eu ştiu de ce sunt capabili dar sunt mulţi ca mine care încă nu sunt obişnuiţi cu voi, încercaţi să staţi deoparte de vieţile altora! Dacă nu mă accepţi depărtează-te, dacă ai o părere despre mine expimăţi-o civilizat, dacă vrei să ştii ce cred eu despre tine, întreabă-mă. Comunicare e necesară pentru a înţelege şi pentru a accepta oamenii.
Curăţenia de primăvară a fost de moment, încă-l iubesc şi m-am răzgândit - n-am mai murit!
O zi diferită şi plină de toleranţă!
