marți, 25 aprilie 2017

Pentru totdeauna.

M-am îndrăgostit de un chip la început, da, recunosc mă îndrăgostisem de el pentru că era un exterior aparent frumos. Iubeam să știu că e râvnit dar e al meu, că sunt invidiată însă am descoperit că el își construia de fapt pe trup un zid, era dur, rece și zgâria tare. M-am speriat, am vrut să renunț când am simțit acea răceală dar știam că un chip frumos ascunde un suflet la fel. Nu înțelegeam cum un om atât de tânăr poate să fie atât de dur uneori și atât de blând când suntem doar noi doi. Am mângâiat și sărutat fiecare loc pentru că el să mă lase să văd dincolo de ce vede toată lumea. Ce am descoperit? Am descoperit că atunci când vrei să lupți cu monștrii dintr-un om trebuie să fii pregătit, nu am știut ce mă așteaptă dar nu m-am oprit. În fața mea se dărâma încet zidul rece cu care era acoperit și în interiorul trupului dur de bărbat puternic se afla un copil, unul plin de răni nevindecate, de urme, de vânătăi și multe lacrimi. Am privit atent pentru prima oară, trupul lui ascundea multe semne, în chipul lui erau vizibile dureri de neimaginat, lupte ce nu puteau fi duse de un copil. El e singurul ce știe cel mai bine ce a îndurat copilul care a fost dar eu trebuia să îl ajut să se elibereze de ce a fost, trebuia să îi arăt că se poate și altfel. Încă e greu dar am descoperit că sunt și multe alte căi de a trăi. Îi mulțumesc că a avut încredere în mine și m-a lăsat să dărâma bucăți din zidul construit, acum suntem doi, pentru totdeauna și peste noi nu mai construim ci așternem zâmbete, flori, amintiri, prietenii și nu ne mai ascundem, îi lăsăm pe toți să ne vadă exact cum suntem pentru că împreună suntem frumoși.


Te iubesc!

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Prea repede

se derulează acest film în care eu trăiesc. Încerc să profit de fiecare clipă lângă ființa ce ne-a schimbat viața însă îmi pare prea puțin, aş sta trează noapte ca să îl mai admir un pic atât de mic căci mâine deja este mai mare, creşte văzând cu ochii, creşte de parcă niciodată nu a fost bebeluşul ce stătea ore întregi la sânul meu. Mă bucur că l-am ținut în brațe şi la sân cât şi-a dorit el, acum deja explorează, merge singur, nu mă mai caută să îl ajute să urce treptele sau să se urce în pat, acum găseşte singur soluții şi când vine cu brațele întinse să îl iau la piept vine istovit de oboseală şi îmi adoarme lângă inimă şi stăm aşa apropiați doar când mai doarme, în rest el este un explorator. Nu îmi imaginam vreodată că un pui de om devine lumea toată din clipa-n care e doar sămânță-n pântecul de mamă. Tot ce face el pentru mine este minunat, mă bucur alături de el la fiecare gest şi fiecare lucru nou învățat. Sper să cresc cu adevărat un bărbat!

luni, 20 iunie 2016

Cei 21...

de ani ai tăi îți zvâcnesc în vene cu atâta putere încât nici măcar tu, care te lauzi că eşti puternic, nu îi mai poți ține în frâu. Aceşti 21 de ani te împing la nebuniile lui 21, le-am experimentat şi eu doar că eu nu trebuia să îi controlez mereu, eu i-am lăsat să-şi facă de cap. Ştiu că acum ție îți e greu şi de multe ori ai vrea să nu mai ții cont de nimic dar ți-ai asumat nişte lucruri, trecem printr-o etapă minunată dar cei 21 de ani tăi nu te lasă să vezi mereu cât e de minunat totul. Dragi 21 de ani ai lui vă rog să stați cuminți! Dragul meu, îți promit că vom transforma un an din viața noastră în ce ar trebui să fie 21 pentru tine acum dar te rog să ai răbdare, o să facem totul ca la 21 doar că nu vom mai avea 21. Priveşte partea bună: noi o să ne bucurăm ca la 21 la o vârstă pe care alții o pot considera plictisitoare.
 Peste câțiva ani o să petrecem împreună ca la 21 de ani! Îți promit!
Cu drag pentru cei 21 de ani ai mei ce au trecut şi pentru cei 21 de ani tai ce sunt ținuți în frâu! 21 să nu ne uiți căci ne întoarcem cu forțe proaspete.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

M-am îndrăgostit

...de copilul ăsta. Da copilule, îl iubesc pe tatăl tău, mă îndrăgostesc zilnic de el şi mereu descopăr lucruri noi la el care mă fascinează dar tu, tu îmi arăți că există un mod atât de pur de a iubi încât am senzația că până să te întâlnim pe tine nici măcar nu am ştiut ce înseamnă cu adevărat iubirea. Mă îndrăgostesc de fiecare mişcare a ta, îți iubesc fiecare părticică de pielea, fiecare zâmbet, fiecare scâncet. Te studiez când dormi, când te țin în brațe, când plângi, când te schimb, te studiez mereu şi nu mă pot dezlipi de tine. Tu eşti cel care a desăvârșit iubirea din familia noastră, ție îți datorăm tot, ție trebuie să îți mulțumim că ne arăți ce e cu adevărat iubirea, cum se simte ea, cum trebuie trăită. Eşti perfect, perfectul nostru!

Vă iubesc!

joi, 29 octombrie 2015

Ultima zi...

cu tine în burtică, minune. Azi e ultima zi în care mă mai pot bucura de mișcările tale din burtică, mișcări ce mă fac mereu să zâmbesc. Deși știu cât de mult îmi vor lipsi clipele astea abia aștept să te țin în brațe, să îți admir fiecare părticică, să îți simt mirosul, să te privesc fără oprire. A trecut totul atât de repede iar acum abia realizez că mâine este ziua cea mare, te așteptăm nerăbdători și plini de speranță.


vineri, 9 octombrie 2015

14. Iubire, frici și timp

Acum ceva vreme mă lăudam că timpul ține tare cu noi dar uite că acum încep să cred că a trecut prea repede, urmează clipa în care o să te ținem în brațe, din fericire va fi și tati cu noi căci s-a întors acasă. Eu sunt fricoasă, da Ianis, ai o mamă fricoasă iar ceea ce urmează pentru noi doi mă face să plâng și să tremur doar gândidu-mă, sper să mă întăresc atunci, sper să se întâmple o minune și să nu mai simt niciun fel de frică ci doar iubire și împlinire. Copilule, te rog să mă ierți dacă am să fiu neîndemânatică, dacă am să plâng pe lângă tine sau dacă am să te țin prea strâns în brațe. Promit să fac tot ce pot să îți fie bine, tot ce pot să nu vă dezamăgesc, mi-e teamă. Simt fiori în tot corpul și mă gândesc cât de dor îmi va fi de clipele noastre, să te simt sughițând și jucând fotbal în burtică. Mai e puțin și te vom strânge în brațe, puțin până când vei dormi la pieptul meu, mai e atât de puțin. Tati nu pare așa speriat ca mine, el e mai curajos mereu doar de asta îi spun mereu că el e stâlpul meu.

Vă iubesc!

miercuri, 16 septembrie 2015

12. Nu știu...

cui să îi spun cât doare, pe cine să mai strig, cui să îi plâng, cine să mă suporte. Sunt cea mai egoistă, plâng și țip fără să mâ gândesc cât rău vă fac, iertați-mă dar nu mai are cine să mă controleze, cine să mă țină în brațe, să îmi spună la ureche că va fi bine, că vor trece toate. Mă doare tot, trup și suflet, nu e vina ta, faci totul pentru mine iar eu fac totul și mai greu decât este deja dar nu pot. Mi-au rămas pe piele urmele mâinilor tale și acum mă dor, mă ustură și pântecul doare și doare tare. Și nimic nu îmi dă puterea să fiu tare, nimic nu mă ajută, am oameni lângă mine, mulți dar toți la un loc nu fac cât tine, eu am nevoie de tine, eu te vreau pe tine, eu sunt egoistă și rea dar fără tine nimeni nu contează. Vreau să te știu bine, vreau să știu că nu te judecă nimeni, vreau să știu că merită tot efortul ăsta al nostru, vreau să fiu sigură că e cel mai bine așa pentru noi. Îți mulțumesc pentru tot, îți mulțumesc că exiști doar pentru a mă face fericită, pentru a mă sprijini și pentru a mă întări, pentru toate astea eu îți promit că rămân aici, neclintită sufletește și că oriunde ești sufletul meu e lângă tine așa cum știu că și al tău e lângă mine.

Vreau să te ştiu bine şi fericit! Sunt mândră de tine! Te iubim!