sâmbătă, 16 iunie 2018

Nu mă mai

... dai peste cap așa ușor;
... poți răni;
... dezamagești pentru că m-ai dezamăgit de tot cândva;
... poți face să cred nimic căci tu trăiești doar din minciună;
... faci să tresar când te văd;
... sperii;
... surprinzi, nici măcar neplăcut;
... faci să te vreau;
... atingi;
... răscolești;
... căuta;
... poți face să te iert;
... iubi.

Eu nu mă mai dezamăgesc.

duminică, 8 aprilie 2018

Pentru prima dată...

în ultimii 3 ani m-am trezit liniștită și împăcată cu mine. E de departe cel mai frumos sentiment. Lupta mea e abia la început dar eu sunt liniștită și mă simt din nou importantă, ochii copilului meu zâmbesc, nu îi mai lipsește nimic acum și nu asistă nici măcar la discuții cu ton ridicat, așa că amândoi suntem liniștiți.  Toate persoanele importante au rămas lângă mine, toți oamenii dragi sunt alături de mine și ma susțin. Eu am iubit si i-am uitat pe toți dar toți m-au iertat. În fiecare zi descopăr că am avut de învățat foarte multe lecții. Azi mă bucur și sunt recunoscătoare pentru tot!

Într-adevăr o bună dimineață!

Hristos a înviat!

luni, 19 martie 2018

"Băi, ce ai făcut?"

Azi-noaptea, destul de buimacă, îmi căutam telefonul să văd cât este ceasul, mă uit la ceas și văd că am un mesaj: Băi, ce ai făcut?
Imi scrisese la 03:31 iar eu am văzut la 04:50 și am răspuns cu: Eu???
Evident am pus telefonul de lângă mine și am încercat să adorm la loc, m-am uitat la Ianis și m-am întrebat singură de data asta: Ce ai făcut tu? Ce ai făcut Ioano? Și m-au bulversat sute de răspunsuri:
Am iubit
Am ascultat poveștile
Am idolatrizat
Am suferit
Am fost șocată
Am ascuns bine totul
M-am machiat frumos
Am găsit minciuna
Am scăpat de data asta
Am iertat
Am găsit scuza
Am iubit iar
Am plâns iar
Am dansat
Am fost geloasă
Am plâns
Am sperat
Am spus "Da"
Am rămas însărcinată
Am iubit ființa din mine enorm
Am apărat-o
Am ferit-o
Am stat întinsă pe jos și ghemuită
Am înghițit în sec
Am fost îngrijorată
Am iertat iar
Am ascuns urmele iar
Am purtat haine largi să nu mai doară
Am găsit altă scuză
Am crezut că sunt iubită
Am acceptat
Am tăcut
Am ascuns
Am șters prietenii
Am întrerupt legături
Am negat
Am iubit
Am ascuns
Am mințit
Am plâns
Am luat în greutate
Am plâns
Am ieșit în plimbare
Am plâns
Am rămas singură în țară
Am fost speriată
Am iubit și așa
Am iertat
Am născut
Am cunoscut dragostea adevărată
Am pus ființa din noi pe primul loc
Am învățat să îl hrănesc, să îl spăl, să îl îngrijesc din păcate am învățat să îl apăr și era atât de mic...
Am plâns
Am țipat
Am izgonit
Am iertat iar
Am acceptat
Am plâns
Am crescut toți
Am fost scuipată
Am fost umilită
Am înjurat
Am ascuns
Am îndurat
Am șters urme
Am șters lacrimi înainte de a mă vedea cineva
Am iubit.

Asta am tot făcut, la infint asta am făcut  "bă".

Acum am spus: Stop!



marți, 13 martie 2018

E noaptea aia...

...în care deși mi-e îngrozitor de somn nu pot să adorm așa că scriu. Sunt fericită deci nu o să scriu la fel de fluent ca atunci când sunt oricum numai fericită nu. Eu scriu mai mult tristă pentru că mă descarc și mă încarc cu energia pozitivă pe care mi-o transmiteți voi.

Sunt 2 luni în care prioritatea vieții mele a fost clar puiul meu și imediat dupa am fost eu, am contat eu. Nu mai sunt pe ultimul loc pentru mine cine ocup locul de lângă fiul meu. Mi-am recuperat viața și, așa cum spun prietenii mei, am înviat.  M-am bucurat de fiecare clipă și fiecare zi a fost una despre care la final să pot spune că am avut o zi frumoasă. Nu mai știam cum e să fiu admirată, să fiu importantă, să fiu apreciată, să contez. Am ajuns să cred că mult timp eu de fapt nu am trăit, am trăit o altă viață pe care cu greu o mai recunosc. Ioana e din nou înconjurată de oameni, are sprijinul tuturor și chiar lista de oameni valoroși se îmbogățește pe zi ce trece. Am cunoscut oameni faini de la care să am ce învăța și mi-am promis că în viața mea vor mai intra doar astfel de oameni. Nimeni nu mai intră în sufletul meu cu bocancii iar eu nu mai ajut pe nimeni să se descalțe. Cea mai importantă lecție este faptul că am conștientizat că vreau în viața mea doar oameni care mă iau exact așa cum sunt, cu nevoile, cu grijile, cu bucuriile si nebuniile mele. Dacă ești în viața mea acum și nu îți sunt suficientă, crede-mă că n-am să mă chinui să-ți devin. Ceea ce credeam că a fost cea mai grea lovitură a vieții mele s-a dovedit a fi doar o schimbare pozitiva, o eliminare a energiilor negative și o reorganizare a întregii mele vieți.  Iubirea mea nu se mai împarte, ofer zilnic iubire ființei ce știe să mi-o ofere înapoi înzecit, iubirea mea acum doar crește. Atunci când m-am ales pe mine, am ales să mă respect și să mă iubesc și nici nu știți cât de plăcut e sentimentul.

Aș discuta în amănunt și pe înțelesul tuturor doar pentru ca nimeni să nu ajungă în locul meu însă nu vreau să fac asta aici.
Voi, cele care nu vă puneți pe voi pe primul loc, cele care credeți într-o schimbare imposibilă, cele care iertați zilnic, voi sunteți de fapt eroine! Sunteți frumoase și vreau să vă demonstrați vouă că sunteți puternice nu prin acceptarea statutului ci prin schimbarea lui. Am ales să îmi schimb viața.

Mulțumiri celor ce încă sunt alături de mine și tuturor  celor care m-au iertat!
Mă înclin!


luni, 29 ianuarie 2018

Naivă sau îndrăgostită?

Ce am fost eu? Naivă? Îndrăgostită? Încă nu știu să îmi răspund însă încet viața îmi va trimite tot felul de răspunsuri, probabil am să aflu și ce am fost eu pentru omul perete. Am iubit cu toata ființa mea și m-am urât și pedepsit pe mine în loc să mă iubesc mai presus de tot. Sunt împăcată, greu de crezut dar sunt, am dat tot din mine și nu regret nimic. Pânza de pe ochii mei a dispărut într-o clipită iar tot adevărul a ieșit încet la suprafață iar oamenii spun că ar trebui să fiu fericită, să profit de o nouă viață, să îmi setez țeluri mai înalte și să mulțumesc zilnic. Cred că oamenii au dreptate. Eu sunt cea mai importantă ființă care-mi poate controla viața și totul stă în mâinile mele care au fost candva mult prea neputincioase să se apere. Mă apar pe mine și pe copilul meu de o viață negativă și grea, copilul meu va descoperi frumusețea și bucuria în lucruri mărunte și se va dezvolta armonios și fără răni care să nu se închidă în veci. Eu trăiesc pentru mine și copilul meu, trăiesc pentru că nu mi-am împlinit menirea, trăiesc pentru că iubesc să o fac și pentru că nu îmi clădesc fericirea pe material. Tu, cel care citești, probabil m-ai judecat mult și te-ai gândit adesea de ce mă supun unei astfel de situații, eu nu m-am supus, am sperat și am crezut că toată iubirea mea va vindeca și va repara ceva ce au nenorocit alții cu mult timp înaintea mea. Mi-am imaginat că pot vindeca rănile groaznice ale unui trecut sumbru însă m-am transformat în victimă, da, adevărată victimă.
Nu mai sunt victimă și nici nu am să mai fiu! Mă iubesc întâi pe mine și implicit pe copilul rupt din mine! Aleg ca măcar de acum să mă respect.

Mă înclin! Iertați-mă voi ce știți că v-am greșit pierdută fiind în altă realitate!

marți, 25 aprilie 2017

Pentru totdeauna.

M-am îndrăgostit de un chip la început, da, recunosc mă îndrăgostisem de el pentru că era un exterior aparent frumos. Iubeam să știu că e râvnit dar e al meu, că sunt invidiată însă am descoperit că el își construia de fapt pe trup un zid, era dur, rece și zgâria tare. M-am speriat, am vrut să renunț când am simțit acea răceală dar știam că un chip frumos ascunde un suflet la fel. Nu înțelegeam cum un om atât de tânăr poate să fie atât de dur uneori și atât de blând când suntem doar noi doi. Am mângâiat și sărutat fiecare loc pentru că el să mă lase să văd dincolo de ce vede toată lumea. Ce am descoperit? Am descoperit că atunci când vrei să lupți cu monștrii dintr-un om trebuie să fii pregătit, nu am știut ce mă așteaptă dar nu m-am oprit. În fața mea se dărâma încet zidul rece cu care era acoperit și în interiorul trupului dur de bărbat puternic se afla un copil, unul plin de răni nevindecate, de urme, de vânătăi și multe lacrimi. Am privit atent pentru prima oară, trupul lui ascundea multe semne, în chipul lui erau vizibile dureri de neimaginat, lupte ce nu puteau fi duse de un copil. El e singurul ce știe cel mai bine ce a îndurat copilul care a fost dar eu trebuia să îl ajut să se elibereze de ce a fost, trebuia să îi arăt că se poate și altfel. Încă e greu dar am descoperit că sunt și multe alte căi de a trăi. Îi mulțumesc că a avut încredere în mine și m-a lăsat să dărâma bucăți din zidul construit, acum suntem doi, pentru totdeauna și peste noi nu mai construim ci așternem zâmbete, flori, amintiri, prietenii și nu ne mai ascundem, îi lăsăm pe toți să ne vadă exact cum suntem pentru că împreună suntem frumoși.


Te iubesc!

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Prea repede

se derulează acest film în care eu trăiesc. Încerc să profit de fiecare clipă lângă ființa ce ne-a schimbat viața însă îmi pare prea puțin, aş sta trează noapte ca să îl mai admir un pic atât de mic căci mâine deja este mai mare, creşte văzând cu ochii, creşte de parcă niciodată nu a fost bebeluşul ce stătea ore întregi la sânul meu. Mă bucur că l-am ținut în brațe şi la sân cât şi-a dorit el, acum deja explorează, merge singur, nu mă mai caută să îl ajute să urce treptele sau să se urce în pat, acum găseşte singur soluții şi când vine cu brațele întinse să îl iau la piept vine istovit de oboseală şi îmi adoarme lângă inimă şi stăm aşa apropiați doar când mai doarme, în rest el este un explorator. Nu îmi imaginam vreodată că un pui de om devine lumea toată din clipa-n care e doar sămânță-n pântecul de mamă. Tot ce face el pentru mine este minunat, mă bucur alături de el la fiecare gest şi fiecare lucru nou învățat. Sper să cresc cu adevărat un bărbat!