luni, 29 ianuarie 2018

Naivă sau îndrăgostită?

Ce am fost eu? Naivă? Îndrăgostită? Încă nu știu să îmi răspund însă încet viața îmi va trimite tot felul de răspunsuri, probabil am să aflu și ce am fost eu pentru omul perete. Am iubit cu toata ființa mea și m-am urât și pedepsit pe mine în loc să mă iubesc mai presus de tot. Sunt împăcată, greu de crezut dar sunt, am dat tot din mine și nu regret nimic. Pânza de pe ochii mei a dispărut într-o clipită iar tot adevărul a ieșit încet la suprafață iar oamenii spun că ar trebui să fiu fericită, să profit de o nouă viață, să îmi setez țeluri mai înalte și să mulțumesc zilnic. Cred că oamenii au dreptate. Eu sunt cea mai importantă ființă care-mi poate controla viața și totul stă în mâinile mele care au fost candva mult prea neputincioase să se apere. Mă apar pe mine și pe copilul meu de o viață negativă și grea, copilul meu va descoperi frumusețea și bucuria în lucruri mărunte și se va dezvolta armonios și fără răni care să nu se închidă în veci. Eu trăiesc pentru mine și copilul meu, trăiesc pentru că nu mi-am împlinit menirea, trăiesc pentru că iubesc să o fac și pentru că nu îmi clădesc fericirea pe material. Tu, cel care citești, probabil m-ai judecat mult și te-ai gândit adesea de ce mă supun unei astfel de situații, eu nu m-am supus, am sperat și am crezut că toată iubirea mea va vindeca și va repara ceva ce au nenorocit alții cu mult timp înaintea mea. Mi-am imaginat că pot vindeca rănile groaznice ale unui trecut sumbru însă m-am transformat în victimă, da, adevărată victimă.
Nu mai sunt victimă și nici nu am să mai fiu! Mă iubesc întâi pe mine și implicit pe copilul rupt din mine! Aleg ca măcar de acum să mă respect.

Mă înclin! Iertați-mă voi ce știți că v-am greșit pierdută fiind în altă realitate!

marți, 25 aprilie 2017

Pentru totdeauna.

M-am îndrăgostit de un chip la început, da, recunosc mă îndrăgostisem de el pentru că era un exterior aparent frumos. Iubeam să știu că e râvnit dar e al meu, că sunt invidiată însă am descoperit că el își construia de fapt pe trup un zid, era dur, rece și zgâria tare. M-am speriat, am vrut să renunț când am simțit acea răceală dar știam că un chip frumos ascunde un suflet la fel. Nu înțelegeam cum un om atât de tânăr poate să fie atât de dur uneori și atât de blând când suntem doar noi doi. Am mângâiat și sărutat fiecare loc pentru că el să mă lase să văd dincolo de ce vede toată lumea. Ce am descoperit? Am descoperit că atunci când vrei să lupți cu monștrii dintr-un om trebuie să fii pregătit, nu am știut ce mă așteaptă dar nu m-am oprit. În fața mea se dărâma încet zidul rece cu care era acoperit și în interiorul trupului dur de bărbat puternic se afla un copil, unul plin de răni nevindecate, de urme, de vânătăi și multe lacrimi. Am privit atent pentru prima oară, trupul lui ascundea multe semne, în chipul lui erau vizibile dureri de neimaginat, lupte ce nu puteau fi duse de un copil. El e singurul ce știe cel mai bine ce a îndurat copilul care a fost dar eu trebuia să îl ajut să se elibereze de ce a fost, trebuia să îi arăt că se poate și altfel. Încă e greu dar am descoperit că sunt și multe alte căi de a trăi. Îi mulțumesc că a avut încredere în mine și m-a lăsat să dărâma bucăți din zidul construit, acum suntem doi, pentru totdeauna și peste noi nu mai construim ci așternem zâmbete, flori, amintiri, prietenii și nu ne mai ascundem, îi lăsăm pe toți să ne vadă exact cum suntem pentru că împreună suntem frumoși.


Te iubesc!

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Prea repede

se derulează acest film în care eu trăiesc. Încerc să profit de fiecare clipă lângă ființa ce ne-a schimbat viața însă îmi pare prea puțin, aş sta trează noapte ca să îl mai admir un pic atât de mic căci mâine deja este mai mare, creşte văzând cu ochii, creşte de parcă niciodată nu a fost bebeluşul ce stătea ore întregi la sânul meu. Mă bucur că l-am ținut în brațe şi la sân cât şi-a dorit el, acum deja explorează, merge singur, nu mă mai caută să îl ajute să urce treptele sau să se urce în pat, acum găseşte singur soluții şi când vine cu brațele întinse să îl iau la piept vine istovit de oboseală şi îmi adoarme lângă inimă şi stăm aşa apropiați doar când mai doarme, în rest el este un explorator. Nu îmi imaginam vreodată că un pui de om devine lumea toată din clipa-n care e doar sămânță-n pântecul de mamă. Tot ce face el pentru mine este minunat, mă bucur alături de el la fiecare gest şi fiecare lucru nou învățat. Sper să cresc cu adevărat un bărbat!

luni, 20 iunie 2016

Cei 21...

de ani ai tăi îți zvâcnesc în vene cu atâta putere încât nici măcar tu, care te lauzi că eşti puternic, nu îi mai poți ține în frâu. Aceşti 21 de ani te împing la nebuniile lui 21, le-am experimentat şi eu doar că eu nu trebuia să îi controlez mereu, eu i-am lăsat să-şi facă de cap. Ştiu că acum ție îți e greu şi de multe ori ai vrea să nu mai ții cont de nimic dar ți-ai asumat nişte lucruri, trecem printr-o etapă minunată dar cei 21 de ani tăi nu te lasă să vezi mereu cât e de minunat totul. Dragi 21 de ani ai lui vă rog să stați cuminți! Dragul meu, îți promit că vom transforma un an din viața noastră în ce ar trebui să fie 21 pentru tine acum dar te rog să ai răbdare, o să facem totul ca la 21 doar că nu vom mai avea 21. Priveşte partea bună: noi o să ne bucurăm ca la 21 la o vârstă pe care alții o pot considera plictisitoare.
 Peste câțiva ani o să petrecem împreună ca la 21 de ani! Îți promit!
Cu drag pentru cei 21 de ani ai mei ce au trecut şi pentru cei 21 de ani tai ce sunt ținuți în frâu! 21 să nu ne uiți căci ne întoarcem cu forțe proaspete.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

M-am îndrăgostit

...de copilul ăsta. Da copilule, îl iubesc pe tatăl tău, mă îndrăgostesc zilnic de el şi mereu descopăr lucruri noi la el care mă fascinează dar tu, tu îmi arăți că există un mod atât de pur de a iubi încât am senzația că până să te întâlnim pe tine nici măcar nu am ştiut ce înseamnă cu adevărat iubirea. Mă îndrăgostesc de fiecare mişcare a ta, îți iubesc fiecare părticică de pielea, fiecare zâmbet, fiecare scâncet. Te studiez când dormi, când te țin în brațe, când plângi, când te schimb, te studiez mereu şi nu mă pot dezlipi de tine. Tu eşti cel care a desăvârșit iubirea din familia noastră, ție îți datorăm tot, ție trebuie să îți mulțumim că ne arăți ce e cu adevărat iubirea, cum se simte ea, cum trebuie trăită. Eşti perfect, perfectul nostru!

Vă iubesc!

joi, 29 octombrie 2015

Ultima zi...

cu tine în burtică, minune. Azi e ultima zi în care mă mai pot bucura de mișcările tale din burtică, mișcări ce mă fac mereu să zâmbesc. Deși știu cât de mult îmi vor lipsi clipele astea abia aștept să te țin în brațe, să îți admir fiecare părticică, să îți simt mirosul, să te privesc fără oprire. A trecut totul atât de repede iar acum abia realizez că mâine este ziua cea mare, te așteptăm nerăbdători și plini de speranță.


vineri, 9 octombrie 2015

14. Iubire, frici și timp

Acum ceva vreme mă lăudam că timpul ține tare cu noi dar uite că acum încep să cred că a trecut prea repede, urmează clipa în care o să te ținem în brațe, din fericire va fi și tati cu noi căci s-a întors acasă. Eu sunt fricoasă, da Ianis, ai o mamă fricoasă iar ceea ce urmează pentru noi doi mă face să plâng și să tremur doar gândidu-mă, sper să mă întăresc atunci, sper să se întâmple o minune și să nu mai simt niciun fel de frică ci doar iubire și împlinire. Copilule, te rog să mă ierți dacă am să fiu neîndemânatică, dacă am să plâng pe lângă tine sau dacă am să te țin prea strâns în brațe. Promit să fac tot ce pot să îți fie bine, tot ce pot să nu vă dezamăgesc, mi-e teamă. Simt fiori în tot corpul și mă gândesc cât de dor îmi va fi de clipele noastre, să te simt sughițând și jucând fotbal în burtică. Mai e puțin și te vom strânge în brațe, puțin până când vei dormi la pieptul meu, mai e atât de puțin. Tati nu pare așa speriat ca mine, el e mai curajos mereu doar de asta îi spun mereu că el e stâlpul meu.

Vă iubesc!