Craciun fericit!

Un picut mai intarziata dar va urez din tot sufletul Craciun Fericit! Sper ca ati primit de la Mos Craciun tot ce v-ati dorit!
Promit ca am sa postez cateva fotografii din seara de Ajun si sa va arat ce am primit eu!

Mai mult decat prietenie

Am promis ca am sa scriu un post doar pentru si despre ea. In postul asta vreau sa ii multumesc ca mi-a fost 12 ani alaturi in fiecare clipa, sa ii multumesc ca mi-a iertat rautatile de toate feluri, ca m-a ajutat mereu cand am avut nevoie, ca desi am uitat adesea sa o sun ea nu a uitat, ca m-a intrebat ce fac atunci cand credeam ca toti m-au uitat, ca ma ia in brate de fiecare data cand ma vede, ca ma face sa rad chiar daca am probleme, ca ma face sa uit de tot, ca imi face placinte, ca ne plimbam impreuna, ca ma scoate la aer, ca nu ma uita niciodata, ca ma suport in cele mai irascibile momente ale mele, ca nu ma critica, ca nu ma judeca si nu a facut-o niciodata, ca pot sa ii spun orice fara sa ma certe ci sa imi dea sfaturi! Vreau sa ii multumesc ca imi este ca o sora! In ea am gasit o sora, poate nici daca eram cu adevarat surori nu ne-am fi inteles asa. Nici macar lunile in care nu ne-am vazut deloc nu ne-au separat si da vreau sa ii multumesc! Vreau sa stie cat de mult inseamna pentru mine, sa stie ca as face orice pentru ea, sa stie cat e de importanta! Ea este un om bun, un om care greseste rar si care iarta repede! Pentru ea imi doresc tot ce e mai bun!
Da Cris, pentru tine este postul asta!
Multumesc Cristina!
Sper ca atunci cand vei pleca nu ma vei uita si sper sa nu uiti ca am promis ca o sa ne scriem cate o scrisoare (scrisoare pe care sa o trimitem prin posta si nu pe mail)pe luna.
Acum ca ne cunoastem mai bine vrei sa ... :)) ( tu ma intelegi :)) )
12 ani pana acum si multi inainte de aici in colo!

Prima data cand ninge cu adevarat!

Eu iubesc zapada! Desi e rece si iarna e frig! La mine in sulfet e cald! Zapada imi transmite o uimitoare caldura! Iarna il iubesc mai mult! Defapt iarna iubesc mai mult pe toata lumea! As vrea ca iarna toti sa fim mai buni!
Eu iubesc iarna!
P.S : TE IUBESC! ;)

Pentru o persoana foarte draga ...

Azi e o zi speciala, e ziua in care tu esti cea mai importanta persoana, ziua in care toate gandurile sunt doar pentru tine! Astazi e ziua ta! Trebuie sa iti spun cat de mult insemni pentru mine si cat de mult ma bucur ca te-am cunoscut si ca imi esti cea mai buna prietena!
Iti multumesc ca ai fost mereu langa mine!
La multi ani Lavy!

In mai putin de 10 secunde ...

E vineri seara, ma intorc spre casa mergand pe bordura, imi place bordura ma face sa ma simt mai inalta si imi place sa am senzatia ca sunt in pericol (in pericolul de a cadea de pe bordura si poate asta inseamna si o cazatura psihica - nu stiu). Sunt pe marginea drumului principal, vad niste faruri puternic batandu-mi in ochi ...


Am din nou 3 ani si sunt cu tata-mare, ma tin strans de piciorul lui si tata tipa, Tata-mare se enerveaza si urla la tata spunandu-i: Daca mai urli o singura data la fata eu te omor cu mana mea! ...sunt protejata...
Sunt la botezul verisorului meu si ma uit in apa din cristelnita ... preotul ma intreaba daca vreau sa ating apa ...raspund speriata ca nu, imi doream doar sa vad ce era acolo.
Ma joc in pamantul ficusului din camera mea, sunt toata murdara de pamanat ...
Am 9 ani si Tata-mare a murit... toata lumea plange...
ahh ba nu ...am 5 ani si ma joc cu o guma de mestecat ...
Sunt in spital abia trezita din anestezie....
Ma joc cu Alexandra cu papusile... Sunt mai mare si sunt in Cluj la Gradina Botanica ...imi place... e relaxant...
Deschid ochii si in jurul meu se aud multe voci ...ii inchid la loc pentru ca agitatia e prea mare ...vreau sa fiu iar mica ...
Sunt singura in casa si tata ma suna din ora in ora de la servici sa vada ce fac ... e 13 fix si au venit amandoi de la munca, ii sar mamei in brate...mi-a fost dor de ei...
Am aproximativ 12 ani si moare maie... nu vreau sa o vad fara viata asa ca stau acasa ...pastrez amintirea ei asa cum era cand traia...
un an mai tarziu moare si singurul meu bunic ...nu imi mai place viata ...
sunt maricica si realizez ca am ramas cu o singura bunica ... si o strabunica ...
suntem in Cluj .... eu cu tata dormim ...unde e mama ? o caut disperata ...imi dau seama ...e in spital ...se opereaza ...
trece si anul asta si mie nu imi mai place Clujul ...
sunt acum ... de curand, am 17 ani ...moare buni ( strabunica-mea) ... era batrana... poate ii e mai bine acolo...
am 18 ani si ma pregatesc de majorat ...
ahh nu din nou am 3 ani ...si plang intr-un colt pentru ca am ramas singura in casa ...


Ma trezesc ... sunt intr-o balta de sange si toata lumea tipa la mine ...am alunecat de pe bordura cand am vazut farurile tirului ...
Mi-am vazut toata viata in mai putin de 10 secunde ... fragmentata ...era sa mor

Data:7/14/2010 Ora: 9:49:14

3 luni si 10 zile
nu am rezistat mai mult ...si poate e mai bine ...
Si daca e nevoie acum imi cer scuze amandurora daca am gresit cu ceva si probabil ca da v-am gresit la amandoua dar ...sunt om...cine nu greseste?

Sper ca din nou formula : LF sa fie cea care ma ridica la greu si care ma sprijina in tot ceea ce fac si eu am sa fac le fel ..sper sa nu ma entusiazmez prea tare degeaba.
Multumesc! Ia-ma in brate! ;)
Poate ele mi-au fost prietene mereu!
I neeeeeeed soooome waaaater :X

Daca ...

Daca era despre ei sigur nu ai fi uitat;
Daca era despre calculatoare sigur nu ai fi uitat;
Daca ar fi fost o alta "ea" sigur nu ai fi uitat-o;
Daca un prieten mult mai important ar fi bolnav sigur nu ai uita;
Daca eu sunt bolnava sigur uiti;
Daca eu iti spun ceva uiti;
Daca tie nu iti pasa nici mie nu imi mai pasa!

Credinta

Am crezut si cred in continuare in Dumnezeu, multi judeca omul care crede in Dumnezeu, multi il critica si il jignesc. Nu imi pasa, fa-mi si mie la fel, nu-mi pasa. Eu nu am judecat sau condamnat niciodata omul care nu crede in Dumnezeu si nici nu o sa il condamn vreodata. In clasa a VIII-a, pe cand se completau acele agende pe care le dadeam profesorilor, una din profesoare ( cea de fizica si chimie daca imi amintesc bine) mi-a scris in agenda asa :
"Daca Dumnezeu nu exista si tu crezi in El nu pierzi nimic dar daca exista si tu nu crezi atunci pierzi totul!" - Blaise Pascal
Si de atunci mereu m-am ghidat dupa asta!

Taci! Asa! :)

Nimeni nu poate sa inteleaga cat de frumos a fost weekendul asta pentru mine (nici macar cei ce au fost acolo). A fost un weekend frumos pentru ca:
- nu am mai ras de multa vreme atat de mult si in reprize atat de lungi;
- am fost langa oameni dragi;
- pana si Marian s-a simtit bine;
- am vazut pentru prima data cum arata niste oameni fericiti la maxim;
- am baut bere buna;
- am tipat;
- am privit, studiat si admirat niste oameni care se iubesc cu adevarat;
- ne-am impins cand radeam;
- am azuit tot felul de replici dintre care cea mai tare: TACI! ASA! ( nu puteti intelege pana nu ne auzit :)) );
- am ras de un biet catel alergat de un nebun cu matura; ( scuze Duuytza :X )
- am stat si am privit cum se taie lemnele si cum se face gratarul;
- am ascultat muzica frumoasa cantata de Golfi;
- ne-am batut cu pernele;
- nu ne-am lasat unii pe altii sa dormim;
- am jucat macao;
- am invatat sa joc septica;
- m-am uitat la ei cum joaca table;
- am dansat pe mut;
- am cazut de pe scaun de ras;
- am ras si de altii nu doar de noi :D;
- am dormit in bratele lui.

Va multumesc! si va si iubesc!

Second-hand

Mie imi plac second-handurile si recunosc, chiar imi plac! Imi place sa studiez oamenii din aceste magazine! Unii sunt oameni modesti care intr-adevar nu isi permit altceva, alti sunt oameni care desi isi permit si haine de milioane pur si simplu le place sa cumpere si de aici si cealalta categorie este cea a persoanelor care se lauda cu hainele lor de firma spunand ca au dat milioane pe ele cand defapt au costat 4-5 lei. Acestea din urma intra in second si se tin de nas sau isi acopera nasul cu esarfa, pun mana pe lucruri doar cu 2 degete si se uita pe etichete sa vada de la ce firma e lucrurl respectiv, persoanele astea chiar arata bine dar nu recunosc niciodata ca isi cumpara haine de la second si cand aud pe altii ca fac asta incep sa rada si sa faca misto. La second gasesti tot orasul, toata spuma chiar!

Caută-mă

caută-mă-n milenii scurse-n liniştite clipe
sapă-n pădurile virgine pline de sevă ce mă strigă
urmăreşte-mă prin goana vântului de stele
sunt chemarea ta de multă vreme

caută-mi sufletul în visările lumii ca să spună
că-mi eşti în spicul pământului de sub clar de lună
tu-mi eşti pâinea sarea şi alinarea clipei mele
de ce treci siguratic călător pe lângă mine

sunt oceanul, vremea, apusul, soarele răsare
caută-mă-n în vânturi, în nori, în curcubee şi-n mare
eu sunt acolo, aici, pretutindeni şi chiar şi-n stele
de mă vrei tu pe mine, caută-mă peste tot în lume

poezie de Viorel Muha

Vodka connecting people :))

Pentru ca Vodka e buuuuuna! Parca totul incepe sa isi revina! El ma iubeste, ma iubeste mult! Eu beau vodka si il iubesc si mai mult!
Aseara a fost frumos, scurt dar frumos!
Pt tine : tkm! :X
Pt el: Te iubesc!

Si-mi promiti ...

Si-mi promiti in fiecare clipa ca te vei schimba, ca-ti vei reveni, ca vei fi din nou acelasi tu pe care eu l-am cunoscut. Imi promiti mereu ca totul va fi cum era, ca totul va fi frumos si imi spui ca iubirea noastra inca mai rezista dar eu nu vad nimic ...acelasi om necunoscut sta langa mine, acelasi suflet rece, acelasi om fara sentimente si fara zambete, fara lacrimi si fara iubire. Un om care doar vorbeste si respira, un om fara vlaga, o plictiseala. Cand te-am cunoscut eram fascinata de calmul de care dadeai doavada, de linistea sufleteasca, de felul tau de a vorbi, de comportamentul tau prea civilizat si prea frumos pentru un baiat. Dar poate ca atunci purtai o masca, poate ca asta de acum esti tu cu adevarat, nu vreau sa cred asta dar de cand imi tot promiti ca te vei schimba ... si nimic, niciun fel de schimbare. Comportament agresiv si vorbe urate. Iti spun ca nu mai pot, ca ma sufoca indiferenta si te rog sa terminam totul acum si sa tinem minte ca a fost ceva frumos, nu vrei, spui ca ne iubim, ca ma iubesti, ca fara mine nu are rost. Si cu toate astea nu te lupti deloc pentru noi ...


Te Iubesc! Si te rog si acum lupta pentru noi! Nimic nu se obtine fara lupta!
Sti "daca gaesti un drum fara obstacole probabil ca acel drum duce spre nicaieri", proabil ca drumul nostru duce undeva caci sunt multe obstacole pe care le-am trecut si pe care mai trebuie sa le trecem!

Incep sa fiu doar o alta "tu"

De ceva vreme nu imi mai spui "iubito", nu imi mai spui nici cum, nici macar pe nume, nu ma mai alinti, sunt doar "tu" : ce ai tu? ce faci tu ? ce tu? ce vrei tu? unde tu? cand tu? da tu! nu tu! de ce tu? tu ma lasi?!. O simpla "tu" . Oare asa a inceput si cu restul de "tu" dinaintea mea? Oare asta este inceputul? inceputul sfarstitului ...
Caci ajung sa fiu doar o simpla "tu"!

P.S: Tu cel care nu suportai sa ma auzi spunandu-ti "ma" sau "ba" ai ajuns acum sa ma transformi in "tu", si doare, doare tare!

2007

In 2007 am terminat scoala generala, am intrat la liceu, m-am despartit de un "el", am cunoscut o persoana foarte speciala si tot in 2007 relatia mea cu Marian a inceput. Nu vreau sa vorbesc despre nimic altceva decat desprea acea persoana speciala. Persoana asta speciala este un baiat, l-a inceput ne intalneam doar seara, era o aventura, incetul cu incetul totul s-a schimbat din "iubit secret" (sau ceva de genu) mi-a devenit confident si apoi cel mai bun prieten. Nu ne mai sarutam cand ne intalneam doar vorbeam si vorbeam mult si despre multe. In fiecarea seara ii spuneam ca il iubesc, pentru ca asa si era, il iubeam, il iubeam tare mult. Simteam ca am un frate, un frate adevarat, nu doar unul imaginar sau unul pe care nu l-am vazut niciodata, aveam un frate. Era foarte frumos, ma bucuram enorm cand stiam ca e bine si eram extrem de trista cand si el era. Nu suportam sa il vad ca sufera, nu suportam sa il vad plangand si nu suportam sa aud pe alti ca il vorbesc de rau. El e mai mare ca mine, nu cu mult, deci il simteam protector. L-am cunoscut apoi pe Marian si relatia cu persoana mea speciala nu se schimbase cu nimic, Marian stia de el si ma intelegea sau ne intelegea. Persoana mea speciala s-a indragostit apoi exact de cine nu trebuia, am incercat sa ii explic ca nu o sa ii fie bine dar nu a inteles, toti au avut impresia ca eram geloasa, nu, nu eram, stiam doar ca am dreptate. De aici legatura mea cu el s-a rupt, ne-am certat, am plans saptamani intregi ( si nu exagerez ). Simteam ca fara el viata mea nu are rost si plus ca nici Marian nu ma ajuta prea tare. A fost o perioada urata, oribila, o perioada pe care nu o sa o uit niciodata, perioada in care mi-am pierdut fratele. Simteam ca mi se rupe inima cand il vedeam pe strada si nu puteam sa alerg sa il iau in brate cum o faceam deobicei. Aveam impresia ca nu am puterea sa trec peste asta, dar am avut, am trecut. Au fost luni bune in care nu imi vorbea deloc, apoi pentru ca drumurile ni se intersectau mereu am inceput din nou sa vorbim, dar vorbeam lucruri marunte, adica ne salutam si ne intrebam ce am mai facut si cam atat. Acum vorbim, dar nu mai e ce a fost si nici nu o sa mai fie. Imi e tare dor de 2007. Ce mi-a facut sa imi aduca aminte toate astea? Aseara s-a intamplat sa petrec iar cateva ore cu el si sa rad pana la lacrimi, sa il supar, sa ma necajeasca si sa radem iar unul de altul, dar tot nu l-am strans in brate. El e fratele meu, pentru mine el o sa ramana mereu fratele meu. Daca s-ar intoarce 2007 sigur as schimba cate ceva!

Rasfat total sau placinte si ochelari [ :)) ]

O saptamana in care m-am simtit rasfatata. Frumoase zile desi ploioase. Luni s-a trezit in mine o pofta nebuuuna de placinte "À la Dodo". Nu am mai patit demult asa sa am o pofta din asta nebuna in mine dar uite ca .... Asa Dodo= mama Cristinei, Cristina= fosta colega de banca din generala si una dintre cele mai bune prietene si cea mai "veche" daca se poate spune asa, cam de 12 ani.Bun, luni nu puteam sa ma duc la usa oamenilor sa ii pun sa imi faca placinte pentru ca abia sosisera din Bulgaria asa ca am asteptat pana marti cand a vorbit mama cu Dodolina Gospodina si uite asa am ajuns sa mananc placinte. Marti dimineata a venit Cris la mine, ne-am uitat la "Blood and Chocolate", am palavragit si ce am mai facut noi si pe la 16:30 ne-am dus sa o ajutam pe Dodo, chipurile sa o ajutam, de fapt si de drept am stat pur si simplu la masa asteptand (urat, mai ales din partea mea). Am mancat placinte alea cu o pofta incredibila, visam la placinte cu branza si marar, la astea a mai adaugat si ceapa recunosc ca mi-a placut cel mai mult cea cu branza si ceapa (fara marar), oricum o delicatese. Marti a fost o zi mai mult decat frumoasa, plus ca mi-a mai facut si Cri un masaj la mine acasa si cand ne-am dus la ea am avut parte de masaj din partea lui Raducu (fratele Cristinei si al meu:D ). Rasfatata la maxim. Miercuri dupa ce am fost sa o iau pe Lavy ( tot o cea mai buna prietena, nu sunt multe cele mai bune, vreo trei cred) de la examen, adica sa o iau in brate si sa vad ce a facut ne-am intors in Codlea si pe la 14:00 am plecat iar in Brasov, eu, Lavy si Cri. Am umblat pe Republicii pana mi-am gasit o pereche de ochelari, a durat destul, am facut si o boacana intr-un magazin (bine ca nu s-a prins nimeni), am mancat inghetata, am ras, am lenevit in parc am mancat dude si pe la 18 si ceva ne-am intors acasa. Si azi am bantuit cu Cri prin Codlea pe la magazine, pacat nu am avut niciuna dintre noi o dispozitie minunata, in schimb ma bucur cu m-am intalnit cu o prietena buna, pe care nu o sa o uit niciodata. Deci trei zile frumoase! Abia astept sa treaca saptamana asta si sa vina duminica odata sa vedem cum a fost pentru toti oameni mei la BAC. La anul o sa fie randul lor sa fie oarecum stresati si ingrijorati pentru mine, si nu in ultimul rand sa imi fie alaturi!
Zile cu oameni pe care ii iubesc si care imi fac viata mai frumoasa!

Cerceii mei ma fac mereu sa zambesc

Se termina?

Cred ca totul se termina ...Nu vreau dar se intampla. Totul se duce, se darama, se destrama si se uita. Nu vreau sa te pierd, nu vreau sa ma pierzi, nu vreau sa ne pierdem. Vreau sa fim cum eram, vreau sa ma iei in brate asa cum o faceai odata si imi spuneai ca ma iubesti, si o spuneai diferit de cum o spui acum, acum doar spui, acum nu mai simti ce spui. Si mie imi e foarte dor de noi. Si vreau sa trec peste dar nu mai am puteri, dragostea se stinge si eu cu ea. Ma doare, ma doare mai tare ca o rana deschisa pe care pui sare, doare, dar vreau sa fiu tare, sa par puternica, doar sa par... Imi vin o mie de cuvinte in cap, amestecate, cu sens pentru mine, fara sens pentru el. De ce se termina? De ce? Se stinge... Sunt dezamagita. Speram ca tu sa fi cel care sa ma acopere cand imi este foarte frig, speram ca tu sa fi cel care imi aduce pastilele la pat atunci cand imi este rau, speram ca tu sa fi cel care sa ma ridice, tu sa fi cel care ma linisteste, cel care sa ma iubeasca, cel care sa ma sustina, tu sa fi tot. Dar nu vrei. Nu vrei sa iti revii, nu vrei sa devii cum erai, nu vrei, pur si simplu nu vrei. Iti place asa, esti imatur si nu am nevoie de asta, am nevoie de un om adevarat, un om cu suflet, un om cu caracter,un OM.
Mi-e foarte dor si doare! Doare tare, mai tare decat iti poti imagina!

~La rampe~

Ieri am condus pentru a doua oara. Sunt foarte fericita pentru ca in sfarsit l-am convins pe tata sa ma duca undeva unde sa pot conduce. In curand o sa incep scoala de soferi si vroiam sa stiu macar cum se porneste o masina. Stiu sa schimb vitezele, sa pun frana, sa iau curbele si stiu ca mai am multe de invatat. Sa va povestesc prima experienta a mea la volan.
Eram cu ai mei la iarba verde, undeva pe la Valcele. Locul era destul de mic dar totusi l-am rugat pe tata sa ma lase sa o pornesc. M-a lasat sa si conduc putin, pentru ca locul nu era indeajuns sa pot conduce cum trebuie. Prima data am intrat cu masina in cea mai mare groapa posibila si bineinteles ca nu am reusit sa o scot asa ca l-am lasat pe tata, a doua oara mi-a murit motorul, a treia oara ( nu cred ca vreti sa stiti ce s-a intamplat dar eu totusi va spun ) am apasat accelaratia la maxim si masina aproape ca mi-a zburat din maini, speriat la maxim am sarit din masina si am lasat-o mergand, noroc cu tata care era in dreapta si a reusit sa o salvez, tremuram din fiecare incheietura si cu toate astea am mai incercat o data, a patra oara s-a dovedit a fi cu noroc, am reusit sa o pornesc fara sa imi moara motorul, sa ocolesc groapa si sa o mentin la o viteza normala.
Ieri in schimb nu am avut probleme, mi-a murit doar de vreo doua ori motorul in rest totul a fost frumos. Am luat curbe, am facut ronduri si a fost frumos. Cred ca printre cele mai placute amintiri cu TATA.
Asta e masina pe care o avem.

206 numarul, Peugeot e marca ;)
*Postul are titlul "La rampe" pentru ca acolo am condus ieri. In Codlea langa gara e un drum destul de lung numit de noi "La rampe" (nu stiu de ce), drum care nu este prea circulat. Locul perfect ;)

Scrub home made

Ieri mi-am adus aminte ca am vazut eu odata pe net ca e bine ca de doua ori pe saptamana sa iti exfoliezi pielea. Ok si cum fac asta? Caut de zori pe preaminunatul google si gasesc ca iti poti face singura scrub din tot felul de chestii ce le gasesti prin casa. aici am gasit cam ce mi-am dorit. M-am hotarat sa imi fac si eu unul. Am gasit prin casa o cutie de inghetata si incep sa torn cafea, zahar, ulei de masline si miere, dar pentru ca era mult prea solid am stors si cateva picaturi de lamaie ( doar nu au ce sa faca rau nu? ). Arata super bine si miroase grozav. Dupa ce mi-am facut exfolierea pielea mirosea extrem de bine, arata superb si era foarte fina. O sa imi mai fac cu siguranta.
Cateva poze cu scrubul meu minune.

Poet ascuns

Acum două săptămâni am avut parte de o întâmplare tare frumoasă. Veneam de la şcoală, ajunsesem în Codlea, am trecut strada, mergeam cu capul in pământ când deodată aud: Tu citeşti poezii? Ridic privirea si văd un domn bătrân, îl cunoşteam din cartier, îl mai văzusem până atunci dar nu ştiam că şi el mă cunoaşte, îl salutam mereu când îl vedeam plimbându-se. I-am răspuns: Da, citesc poezii. Mi-a spus că o să îmi aducă un volum de poezii scris de el, şi o să îl lase la mama (mama lucreaza la un magazin alimentar din cartier). Nu am ştiut cum să reactionez, nu ştiam ca acel bătrân pe care îl văd zi de zi e un poet, i-am multumit. Apoi nu l-am mai văzut deloc timp de o săptămână. In 26 mai a venit mama acasă si a scos din geantă o carte zicând: e de la domnul profesor Ionescu. Am smuls cartea din mana mamei şi am început să citesc, pe prima pagină scria: "Pentru Ioana cu amabilitate şi simpatie din partea autorului. 26.05.2010 Prof. Ionescu". Ca deobicei m-am uitat la cuprinsul cărţii şi am dat paginile la poezia a carui titlu mi-a plăcut cel mai mult. Poeziile sunt simple dar foarte frumoase, titlul primei poezii pe care am citit-o a fost: "Iti cer iertare". Pagina 31, dau rapid paginile şi ajung la poezie, sub titlu în paranteză scria "soţiei mele dispărute". Am citit-o cu ochii în lacrimi, nu puteam să cred că domnul acela bătrân pe care îl văd zilnic plimbându-se zâmbind suferă atăt de mult.

Îţi cer iertare
(soţiei mele dispărute)

Mi-e dor nespus de tine, Mela,
Si-ncerc să nu fiu disperat,
De neliniştea si durerea,
Ce-n suflet tu mi le-ai lăsat.

A fost un timp cand nepăsarea
Influenţase viaţa noastră
Şi-mi reproşez acum purtarea
Faţă de tine, ca nevastă.

Degeaba caut astăzi scuze
Şi în zadar plâng şi oftez.
Te văd cu zâmbetul pe buze
Când incercai să mă calmezi.

E tristă viaţa fară tine
Şi mai ales e fără rost.
Mă culc, mă scol in gând cu tine
Şi retrăiesc tot ce a fost.

Aş vrea să cred că din eter,
Rătăcitoare printre aştri,
Către-nfloritul loc etern
Priveşti cu ochii tăi albaştri.

Şi-n clipa când ne-om întâlni,
Să-mi faci un singur bine:
Să mă ierţi! Că-am greşit mult,
Cât timp ai fost cu mine.

Dau pagina.Pagina 32:

14 septembrie îndoliat
(soţiei mele dispărute)

În cea de-a paisprezecea zi a lui Răpciune,
Când mulţi creştini se duc la rugăciune,
Atunci s-a stins din viaţă Melania,
Lăsând în sufletu-mi melancolia.

Murise-n zi de sărbătoare,
De ziua Sfintei Cruci. O zi cu soare.
După o grea şi lungă suferinţă
Ce-i cuprinsese-ntreaga ei fiinţă.

Zadarnic îşi dorise să trăiască
Sperând ca fiul nostru să sosească,
Din depărtările de peste-Ocean
Din vastul spaţiu Nord-american.

Dar n-a fost chip, căci timpul n-a răbdat
Să-şi mai revadă unicul băiat.
A plecat, însă, din viaţă, consolată,
Că fusese-n vizită la el o dată.

Gândind la cea care mi-a fost soţie,
Simţindu-mi inima tot mai pustie,
Îi cer lui Dumnezeu o alinare
Şi-astept să fiu cuprins de resemnare.

PROFESOR TRAIAN IONESCU

Inceput de vara

E cald dar nu foarte cald, e frumos dar nu foarte frumos, e placut dar nu foarte placut. Adesea ma gandesc ca as avea nevoie de aripi, sa pot ajunge in cateva secunde acolo unde imi doresc. De exemplu mi-ar placea ca acum, chiar in clipa asta, sa fiu la mare cu picioarele in apa si sa fie noapte dar poate ca peste 10 minute vreau sa fiu pe un varf de munte infofolita bine si cu nasul rosu. Se pare ca nu prea stiu ce vreau. Ba stiu, vreau vacanta, vreau sa am o vacanta cat mai linistita si foarte calda, foarte frumoasa, foarte placuta. Merit oare? Vreau sa stau pana noaptea tarziu afara singura sau cu ele si sa ne uitam la stele, sa le punem nume, sa ne alegem fiecare cate una ( oricum a doua zi nu mai stim care a cui era, poate nu mai stim nici macar in ce parte era), sa radem mult, sa ne aducem aminte de trecut si sa plangem, sa ne luam in brate si sa ne promitem ca vom fi mereu acolo una pentru alta.

Maine sigur o sa vreau altceva sau ceva mai mult decat vreau azi! 

Sâmbătă dimineaţa ...

 E sâmbătă dimineața, abia m-am trezit și m-am trezit cu un chef nebun de viață, ca niciodată, dar e bine, e foarte bine. Azi aș vrea să mă plimb, să mă plimb mult, să râd cu lacrimi, să țip, azi aș face multe. Dar nu am cu cine, Marian lucrează iar diseară când termină lucrul o să fie obosit ca de obicei. 

 Marian... Marian e universul meu, el e cel care mă ajută, care mă încălzește, cel care mă alină, cel care mă ia în brațe. Sau cel puțin eu așa îl văd, el e cel pe care îl iubesc. De ce? Nici eu nu știu. Poate pentru că apărut într-un moment în care credeam că totul se dărâmă peste mine.Marian e o persoană complicată, mult mai complicată ca mine și mult mai complicată ca voi toți. Marian mă iubește de 3 ani și eu îl iubesc pe el tot de atunci. Acum nu e la fel cum era acum 3 ani, acum totul e mai monoton, acum ne plictisim mai des, și deseori am impresia că mă iubește din  obișnuință . Îmi repetă în continuu că mă iubește... dar nu știu. Marian își dedică în totalitate viața serviciului, și poate fără să își dea seama mă îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult de el. Deși azi am cheful acela nebun de plimbare nu o să am cu cine. Cu Marian mă întâlnesc zilnic când vin de la școală și asta pentru că în drumul meu spre casă trec prin fața clădirii în care Marian lucrează și el coboară în față în fiecare zi când eu vin de la școală. Dar nu mai e cum era, simt zilnic nevoia aceea de el dar când e lângă mine dispare rapid și parcă vreau să plece, să plece dar să rămână cu mine, complicat.  Și cu toate astea încă îl mai iubesc. Îl iubesc mai mult decât credeam că se poate iubii vreodată. O să scriu într-o zi și povestea noastră de la A-Z și poate atunci toți veți înțelege ce scriu aici și acum.De cât de multe ori am scris într-un singur post "Marian", mă sperii chiar și pe mine.   
  
 Am pornit de la ideea că m-am trezit de dimineață cu chef de viață și am ajuns la Marian, toate gândurile mele duc la el. Poate într-o zi o să am chef să scriu doar despre mine, și atunci o să scriu și o să scriu mult. Nu e azi ziua în care să am chef. 
 Azi e sâmbătă dimineață și eu iubesc. 

 Ora postării este târzie deși postul a fost scris de dimineață acum seara umblând pe la setări l-am șters deci a trebuit să scriu iar tot ce scrisesem de dimineață. Noroc că am memorie bună și mi-am adus aminte fiecare detaliu.