La marginea cerului



Clau scrie:

Scrisoare de dragoste

Din cuvinte ,aratarea iarasi noapte se facea
Dar te simte,caci pe deget un sirag tot rasucea,
Un sirag de perle negre, la fel cu ale ei ganduri
Rasucea ,tot vrand sa-ntrebe,
Ce-ai fi vrut cu-acele randuri ce
Le scrii,naintea serii,cu atat de mare dor
Dar nicicand nu dai averii un nume de scriitor
Ci...semnezi doar cu-o coditza,zgariind foaia de-a dreptul
Nestiind nici cui trimiti,tot inghiti umflandu-ti pieptul...
Aratarea insa vede si nu uita prea usor;
Rasuceste-acum pe deget un sirag de perle negre
Si cand dimineata vine, de tine iarasi i-e dor;
Se ascunde dupa soare, eclipsand a tale randuri
Caci pe cat de cald si mare-i,
Ti-e si inima ta franturi...
Cand caldura le dezgheatza...
Cand raceala le-ntareste...
Mintea ta e tot in ceatza,
Mintea ei, tot te doreste
Si doar scurta dimineata
Dragostea v-o potoleste.

Moartea unei stele

desert e gandirea celui ce n-apune
peste-a lui lume de ape
ci se-apuca sa sape
printre valuri de spume

comori cauta el in gandire,
comori in desert,
desert de iubire
tot arzand dar inert

niciodata n-apune, niciodata se stinge;
de-i prea frig, se-nveleste,
de-i prea cald, iarasi ninge
sufletu-i incalzeste...

chipul sau,vesnic aur
pare ca nu rugineste
dar in miez un balaur
vesnicii rascoleste

cautand a lui lume
printre flacari tot sapa
stingand valuri de spume
sub caldura lui sacra

nestiind cand sau daca
va gasi tinerete
caci nemurirea-i saraca
n-are ce sa-l invete

n-are ce sa-i ofere
decat valuri de stele
decat mari de planete
rotind vesnic incete

pe cand el n-are stare
ci arzand, plin de ura
a uitat de rabdare
si-acum timpul il fura

clipa de clipa el sapa adanc
din batran plin de barba
sa ajunga iar tanc
soarta iar oarba

odihna sa-si soarba
picatura pe rand
din a soarelui iarba
ce-nviaza pamant


De la cuvinte catre cuvinte

Cand crezi ca stii tot
Adu-ti aminte ca mai ai de trait
Si ca binele sta cot la cot
Cu ce-o clipa in urm-ai gandit.

Cand te grabesti,stiind tot,
Sa judeci pe altii
Adu-ti aminte ca din Adam si Eva
Suntem toti ca si fratii;

Cand, judecat-ai deja
Si-ai alungat pe cel drag,
Adu-ti aminte c-adevarul e-asa
Cum is comorile din sac;

Daca le tii ascunse
Le vor pretui doar cei ce nu le au;
Daca prea multe-au fost spuse
Sterge toate acele "daca" si "sau"

Lasa doar ce conteaza
Si "daca" asta nu-i deajuns
Poate ca,iertand, inceteaza
"Sau" sa fie singurul raspuns.

Si daca sau scos cuvintele
Din simtiri si din fire
In tacere descoperi iarasi clipele
De placere-n nestire...




 Ce ne desparte

Uneori compar distanta dintre astri
Cu distanta dintre mine si-ochii tai albastri,
Ca doua picaturi de apa in ocean, infime,
Ca si dorintele-mi ascunse printre rime

Pot fi atat de-aproape, deodata, daca vrem
Doar tu s-asculti, eu sa te chem
Sau eu sa inchid ochii,de se-arata frica
In ganduri sa-ti vad sufletul cum se ridica

Si cum, crescandu-si aripi din dorinta,
Patrunde greutatea din a mea fiinta
Imbratisand cu focul lumilor ascunse
A mele inghetate vorbe, azi nespuse;

Sau tu, sa vezi dincolo de timpuri
Pe cand,in saracie eram singuri
Si dincolo de prieteni si de sfaturi
Acel greu dor de care nu te saturi

Acel dor ce te-nseta mereu
Ce se stingea doar cu sarutul meu,
Acele stramte,pietruite,a parcului carari
Ale caror capat se-ncununa cu-mbratisari

Ale caror pietre se-asemuiau cu diamante
Ale caror paturi de frunze erau mai elegante
Decat orice rochii si orice palarii
Pe care azi le porti, far` sa mai vii...

Pe care le-ai primit,dar le urasti in taina
De cand ai dat iubirea pe un strop de faima,
De cand n-ai mai simtit caldura hainei sufletesti
Ci uda leoarda de mandrie,pe toti stropesti

In mersul tau grabit,tot inainte catre viata,
Tocmind in graba faptele, ca si la piata;
Platind oricat se cere,far` a mai sta sa judeci
Mereu pe drumuri,nicicand nu vii, tot timpul pleci..

Nicicand nu stai, s-astepti s-ajunga
A ta inima ce lasa-n urma-o dara lunga
De promisiuni si amintiri uitate
Acum cu toate de-al despartirii sange, patate...

Acum...desi multi ani si-o soarta ne desparte
Desi suntem coperta, in a iubirii carte
Desi eu inca sper si tie ti-e indiferent
Desi e parasit oceanul de orice urma de curent

Tot mai ridica valuri al ochilor albastru
Tot mai ajunge-n urma, lumina ta de astru
Tot se unesc distantele din ceruri,cu cat mai departe-s
Cu cat in in timp a noastre amintiri s-au sters...

Si de-ai ajunge prima, la capatul aleii
Si de-ai cunoaste cerul si pe zeii
Ce stapanesc sfarsitul oricaror alei
Adu-mi aminte ca suntem ca si ei...

Puterea noastra nu sta-n fapte
Nu sta-n iubire sau in ura sau in toate
Ce le traim in scurta viata
In care orice ne desparte...

Ci jos aici, e doar umila umbra
A vietii lor eterne...
Caci sufletul din trup in trup tot umbla
Si-n urma-i o ninsoare de-amintiri se-asterne

Si-n urma-i, un Soare va topi iar gheata
Si nori vor rasari din mare
Si roua va cadea iar dimineata
Si voi uita ca doare...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu