vineri, 28 martie 2014

Oameni mici!

Iti pui melodia preferata pe replay si sudezi tigarile, una dupa alta, pachet dupa pachet, plic dupa plic. Refrenul ala parca-ti ia toata durerea, o ia asa pur si simplu, te lasa fara ea, dar te da si de pereti.. ca-i adevarat, lua-l-ar dracu, parca vrei sa-i dai X, sa nu mai auda nimeni, sa nu isi dea si ei seama ca suferi, dar n-o opresti... ca parca prea bine zice, o lasi sa se repete! De-ar fi si viata asa, sa mai pui pauza cand te plictisesti, sa ii dai replay si mai ales sa ii dai play cand vrei tu - Sa sari peste anumite momente, atunci cand gresesti sa te poti intoarce si sa faci altfel, ca acum doar stii cum sa faci sa fie bine, sa nu suferi, sa nu te lase balta, sa nu-i scrii dupa 1 an si sa-ti raspunda sec, sa-ti doresti sa te salute dar sa n-o faca. Cu toate ca n-ai gresit tu, a gresit ea.. sau poate si tu? Nu stiu.. cred ca ea a gresit mai mult, tot ea e acum aia cu capsa pusa, ea reproseaza si tot tu lasi de la tine, ea nu.. iti pare rau c-ai lasat de la tine? Sa nu-ti para! NU TE MERITA, crede-ma! Trezeste-te, vrei prea multe de la oamenii mici! O viata ca o melodie buna? Hmm, da, vrem si noi, dar stim ca-s vise!


Semnat D.

P.S: Probabil am sa mai postez si vorbele altora pe aici.

miercuri, 26 martie 2014

La tine ...

ma intorc mereu, de ceva vreme plec de langa tine si ma intorc plangand de fiecare data. Ma intorc si te rog sa ma primesti, ma intorc si sper ca nu m-ai uitat, plang si iti cersesc iubirea chiar daca niciodata nu stiu daca am sa raman. M-am intors si acum insa tu te-ai schimbat, asa cum era si normal, doar nu era sa accepti tot timpul sa dispar? Capriciile mele au devenit de nesuportat si stiu asta, as vrea sa iti pot spune ca raman dar ... Raman?

luni, 10 martie 2014

sâmbătă, 8 martie 2014

Imi lipsesti. Ti-ar fi greu sa ma crezi ca imi lipsesti si ti-ar fi si mai greu sa intelegi de ce te caut acum daca as face-o. As vrea doar sa te mai aud si sa imi spui ca esti bine, atat. Nu vreau sa te mai fac sa suferi dar te-as suna, mai mult ca oricand te-as suna. Desi pare imposibil sa stii ca si mie imi lipsesti si mi-e dor de tine, mi-e dor tare de tine. Eu te-am rugat sa nu te intorci, nu s-a schimbat nimic dar uneori vreau sa te aud. Nu am sa te caut caci stiu cat rau iti va face dar sper ca ti-ai dat seama in tot timpul asta in care n-am vorbit ca eu nu eram ce aveai tu nevoie. 

Nu mai pot sa scriu caci nu ma pot opri din plans ... Sper sa ai parte de tot ce-i mai frumos, meriti mai mult ca oricine! 

joi, 6 martie 2014

Lacrimi îmbibate în alcool.

 Între noi doi nu a fost niciodată doar sex, nici măcar în prima noapte, între noi doi a fost altceva. Nu știu cum aș putea să explic ce a fost, lacrimi îmbibate în alcool dezmierdate apoi cu sex, un altfel de sex pe care nu-l pot defini. E ciudat că nu mai ești aici și îmi lipsești cum nu credeam că îmi poate lipsi cineva vreodată! Am plecat plângând ultima oară când te-am văzut, plângeam de teamă că nu o să nu te mai văd niciodată, plâng și acum din aceeași teamă. E groaznic să simt că îmi curge în vene un sânge ce are nevoie de tine, erai un fel de drog cât timp ai fost aici. Mi-aduc aminte cum mă lăudam că eu n-am dependenţe, ei nu... mă gândesc la tot ce am făcut și îmi dau seama că tu ești singura mea dependență și realizez în același timp că ești și cea mai periculoasă căci de tine nu pot face rost de nicăieri. Nopțile alea petrecute în brațele tale, în camera aia a ta în care plutea un miros fad de fum, îmi lipsesc acum mai mult ca oricând, aș da orice să fii aici și să mă chemi, nu trebuia mai mult, doar să mă chemi, ai știut de fiecare dată că sunt pentru tine în orice clipă. Nimeni și nimic nu mă putea opri din drumul către tine, știam că urma încă o noapte în care să te pot privi. Am știut de la început că nu vei rămâne aici, știam că o să pleci și o să mă lași, m-ai avertizat. Mi-aduc aminte și acum cât ai încercat să te asiguri că nu mă vei răni, nu ai vrut să îmi faci rău nici o clipă însă cu toate astea am ajuns să ne facem rău amândurora. Ultimele dăți în care am fost împreună ți-am repetat continuu că o să îți lipsesc și tu m-ai aprobat de fiecare dată, sunt curioasă acum: Îți lipsesc? Mi-ai spus de nenumărate ori că sunt cu capul în nori și că nu gândesc realist, ai avut dreptate, nu gândeam realist și nici măcar acum nu o fac, chiar dacă nu mai ești aici eu tot te vreau. Ți-am reproșat în fiecare noapte că ești un laș, m-ai lăsat să vorbesc nopți la rând, să țip și să te înjur fără să te împotrivești până când în penultima noapte împreună mi-ai spus tot ce era de spus, de atunci n-am mai avut curaj să îți reproșez nimic. Îți aduci aminte noaptea aia? Am început să plâng, erai cu fața către geam și am venit să te iau în brațe, m-ai întrebat dacă sunt în regulă și n-am putut răspunde, dacă ziceam ceva în clipa aia izbucneam în lacrimi, m-a durut îngrozitor de tare să îmi dau seama că ai dreptate în tot ce ai spus. Te-ai întors cu fața către mine și m-am lipit de pieptul tău, mă simțeam în siguranță la auzul bătăilor inimii tale dar nu mă mai puteam abține și am preferat să ies din cameră, am luat de jos primul tricou și am ieșit din cameră aia în care simțeam că încep să mă sufoc. M-am încuiat în baie și am stat acolo câteva minute încercând să mă adun. Aveam doar tricoul tău pe mine și cu fiecare lacrimă parcă simțeam mai puternic mirosul parfumului tău, m-am enervat și am venit în cameră, nu am mai scos nici un cuvânt, mi-am tras hainele pe mine și te-am rugat să mă conduci, în timp ce coboram scările ai sunat la taxi, aia a fost penultima noapte.