luni, 27 august 2018

Acceptare.

Probabil că greul abia acum începe însă sunt atât de pregătită încât oricât ar fi de greu știu sigur că am să găsesc frumosul din tot. Nimeni nu mă mai poate face să renunț la mine, la copilul meu sau la luptă. Eu sunt pentru că nu m-am lăsat învinsă deși uneori îmi doream să dispar, să dispar de tot și să fie o dispariție rapidă. Dacă acum sunt liniștită înseamnă că totul e așa cum trebuie pentru mine, înseamnă că nu am pierdut nimic ci doar m-am recâștigat. A trecut un an de când dorm liniștită fără să îmi fac griji că poate intra cineva brusc în noapte în cameră și eu să nu știu dacă e în toane bune sau proaste, să nu știu dacă să mă feresc sau să mă apropii, un an de când nu mai simt frica atunci când mă pregătesc de somn, un an de când mânuțele care mă mângâie în fiecare seară șterg fiecare urmă. Pentru a nu știu câta oară viața mi-a demonstrat că eu nu știu ce e mai bine pentru mine, că binele mi se oferă dacă accept tot ce mi se întâmplă.

Mulțumesc viață!
Mă iubesc, mă iubesc ca să pot fii iubită și mă respect ca să fiu respectată!