miercuri, 7 martie 2012

Nu stiu ...

cine sunt, ce vreau, de unde vin, unde si catre ce ma indrept, ce caut si pe cine caut, ce-mi doresc, ce si cine-mi lipseste. Nu mai stiu nimic acum! Traiesc fiecare clipa fara sa ma gandesc, nici macar o secunda, la urmari, nu cred ca e bine, nu stiu daca e bine. Ce se intampla in mine e animalic!
    Sunt bine, chiar sunt bine! Sunt bine? Ma mint? Nu, nu ma mint! Sunt bine!
    Acum nu imi mai doresc o lume goala, vreau sa fie plina, cat mai plina, sa am de unde sa aleg.

    Imi fierbe sangele, se cutremura venele, gandurile mele alearga, sunt amestecate, majoritatea sentimentelor sunt in vacanta acum, visele mele sunt cosmaruri superbe, lacrimile-mi sunt zambete, zambetul ce-mi apare adesea in coltul gurii e tentat, e parsiv si rau dar totusi e un zambet. Am ochii plini de dorinta, ard de nerabdare, omoara! Atat de multi mi-au zis ca nu pot incat fiecare descurajare m-a facut sa demonstrez ca pot! Ma contrazic? Si ce? Toti o facem, toti avem moment in care ne contrazicem! Sti ce? Nu-mi pasa! Mainile mele o iau razna si ar scrie fiecare cuvant pe care il simt in gand, asta inseamna creativitate, sa nu lasi niciun gand neobservat, sa scri absolut orice iti trece prin minte ca nu cumva sa intampini un blocaj, ei bine eu asta fac, scriu tot ca nu cumva sa ma blochez. Ma descarc iar, ascult obsesiv aceleasi melodii, contradictorii bineinteles. Am un suflet care cere furtuni, vrea sa treaca prin furtuni, am un suflet nebun, nu stie in ce se baga, Vrei furtuna? Iti dau furtuni pana cand te vei satura, iti dau multe furtuni, pentru ca stiu ca tu nu vei ceda, esti prea puternic desi nu pari, esti, eu stiu asta! Da, am un suflet puternic! Nimeni nu vede asta, absolut nimeni nu stie, dar aflati toti acum si-o sa va bateti joc, astea vor fi furtunile pe care le va primi si va trece peste si se va intari. Nu vreau un suflet normal, nu-mi trebuie!
    Traiesc clipe in care ma simt nemuritoare, sfidez tot ce e in jurul meu, stiu ca intr-o zi imi voi primi pedeapsa dar nu fac nimic ca sa impiedic asta! Merit o pedeapsa stiu!

Gata! M-am pierdut, mi-a sunat telefonul si m-am blocat... nu mai scriu ....

Am nevoie de "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului"

Suntem prea ignoranti!

Un comentariu: