marți, 17 iulie 2012

Chiar sper ...

ca totul se intampla cu un motiv. Simt ca imi pierd un prieteni desi nu-l pierd, simt ca pleaca cu o bucata din mine si ma doare, ma doare atat de tare ca nu reusesc sa vorbesc, abia mai reusesc sa respir. Ma inec cu lacrimi si imi doresc sa fie doar un vis din care sa ma trezesc cat mai repede, nu vis, cosmar. Ciupeste-ma si spune-mi ca visam urat! Stiu ca dramatizez, stiu ca fac din tantar armasar dar asta sunt si daca tu acum ma judeci nu ma ajuta cu nimic si nici nu ma va schimba.
Intotdeauna am urat despartirile, asta a fost una dintre cele mai grele, sa imi vad un prieten cum pleaca, sa-l aud cum imi spune sa am grija de mine si ca totul va fi bine. Nu, nu va fi bine pentru ca nu o sa mai am pe cine sa sun, nu o sa mai am cu cine sa rad, sa tip, sa incerc sa fac clatite, nu o sa mai am nimic. Pleci cu ceva din mine!

Sper ca o sa fie totul bine!
Love you! :-<




P.S: Tu, ala care spuneai ca o sa ma ajuti mereu acum cand imi e cel mai greu nu esti nicaieri!


Urata seara! Foarte urata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu