Ii scriu acum ultima oara vecinului ce ma admira chiar si atunci cand eram groaznica. Era batranul acela care ma facea sa zambesc in orice clipa doar cand il vedeam, stiam ca imi va spune iar ca ma admira. Vecinul meu de la etajul I era un om bun, bland si puternic. Vecinul meu de la etajul I tinea la mine doar pentru ca m-a vazut crescand. Vecinul meu de la etajul I a luptat cu viata mult. Vecinul meu de la etajul I era printre singurii batrani la care mai tin, eu nu mai am batrani si am nevoie de ei, batranii sunt oameni intelepti si buni. Vecinul meu de la etajul I zambea mereu chiar daca in el se duceau lupte greu de imaginat. Vecinul meu de la etajul I a fost un batran frumos si o sa imi lipseasca. Ma simt de parca mi-am pierdut un bunic si un prieten, nu doar un vecin. Eram obisnuita sa il vad aproape zilnic si daca nu zilnic macar saptamanal, stiam ca dupa ce-l salut o sa ma intreb ce fac iar eu o sa ii spun si am sa il intreb si eu "D-voastra ce faceti?" iar el imi va raspunde "Te admir!" asa facea mereu, era un fel de chestie a noastra, era acelasi raspuns chiar daca aratam groaznic, chiar daca plangeam si eram neagra la ochi de la machiajul ala nenorocit cu care imi ascund toate defectele in speranta ca vor disparea, chiar daca nu aveam chef de vorba sau eram cu prieteni sau prietene, el tot ma admira. Il admir si eu, l-am admirat mereu si am sa o fac si de acum, il admir pentru bunatatea, respectul si puterea de care a dat dovada. Il admir ca a reusit sa zambeasca mereu, il admir ca nu s-a lasat invins cu una cu doua, il admir pentru toata viata pe care a dus-o si il admir pentru ca m-a admirat mereu.
Astazi am sa imi iau ramas bun de la vecinul meu de la etajul 1, am sa il vad pentru ultima oara.
De acum vecinul meu de la etajul 1 nu-mi va mai spune ca ma admira dar eu stiu ca o va face mereu.
E vreme frumoasa afara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu