luni, 6 august 2012

Cum e mai bine?

E mai bine sa plangi de fiecare data cand se intampla ceva? Sau e mai bine sa plangi o singura data, atunci cand iti aduci aminte de tot?
Cat doare sa iti aduci aminte de fiecare lucru marunt si sa izbucnesti in lacrimi caci s-au adunat atat de multe pe care nu le-ai spus si peste care credeai ca praful s-a pus, insa nu, ele sunt acolo, toate maruntisurile alea au ramas acolo si intr-o seara ca asta simti ca e mult prea greu sa le mai duci pe toate, asa ca le plangi. Daca o sa ma intrebe cineva acum de ce plang nici macar nu o sa stiu exact de ce plang, imi vin atatea in cap incat nu as stii ce e mai bine sa spun. Simt ca imi este dor de tot, simt ca vrei sa imi faci rau, simt ca imi pierd cei mai importanti oameni, simt cum se destrama tot,  ceea ce candva era un imperiu acum se clatina si in curand va deveni o ruina.
Cum se poate ca cei care sunt cei mai departe de tine sa fie de fapt cei ce sunt cei mai aproape?
Noaptea asta o sa fie noaptea intrebarilor fara raspuns, noaptea in care eu intreb si tot eu incerc sa gasesc un raspuns iar la fiecare eroare in a gasi un raspuns o sa plang si cum niciuna dintre intrerbarile care imi vin acum nu are un raspuns, oare cat o sa plang?

Tu de ce apari iar?
Tu de ce ma iubesti?
Tu cine esti si ce vrei?
La tine ce ma atrage?
Tu de unde esti?
Noi doi existam?
Dar noi doi?
Care dintre noi doi exista de fapt?
Cine suntem impreuna?
Tu de ce ai plecat?
Si tu, tu de ce esti o copila imatura?
Tu de ce te pui mereu pe tine pe primul loc?
Iar tu, tu de ce nu vezi ca nu sunt ok?
Tu, asta care ai zis ca o sa fii mereu langa mine de ce ai disparut?
Ahhh, tu de ce pui mai presus de mine pe toata lumea?
Tu de ce ne faci prosti pe toti?
Tu ce drept ai sa tipi?
Tu de ce nu ai curaj sa ma privesti in ochi?
Tu de ce ai putut sa te joci cu sentimente?
Si tu, tu de ce m-ai invatat sa ranesc?
Tu, cel care m-ai facut sa zambesc de atatea ori azi unde esti?
Tu, cel care esti departe cand ma vei cunoaste imi vei ramane aproape?


Voi toti astia, unde sunteti acum? De ce doar cativa dintre voi stiti ca nu sunt bine? Si de ce stiti doar cei care nu ma puteti lua in brate si nu-mi puteti spune ca o sa fie bine?

Noaptea asta e grea!

marți, 17 iulie 2012

Chiar sper ...

ca totul se intampla cu un motiv. Simt ca imi pierd un prieteni desi nu-l pierd, simt ca pleaca cu o bucata din mine si ma doare, ma doare atat de tare ca nu reusesc sa vorbesc, abia mai reusesc sa respir. Ma inec cu lacrimi si imi doresc sa fie doar un vis din care sa ma trezesc cat mai repede, nu vis, cosmar. Ciupeste-ma si spune-mi ca visam urat! Stiu ca dramatizez, stiu ca fac din tantar armasar dar asta sunt si daca tu acum ma judeci nu ma ajuta cu nimic si nici nu ma va schimba.
Intotdeauna am urat despartirile, asta a fost una dintre cele mai grele, sa imi vad un prieten cum pleaca, sa-l aud cum imi spune sa am grija de mine si ca totul va fi bine. Nu, nu va fi bine pentru ca nu o sa mai am pe cine sa sun, nu o sa mai am cu cine sa rad, sa tip, sa incerc sa fac clatite, nu o sa mai am nimic. Pleci cu ceva din mine!

Sper ca o sa fie totul bine!
Love you! :-<




P.S: Tu, ala care spuneai ca o sa ma ajuti mereu acum cand imi e cel mai greu nu esti nicaieri!


Urata seara! Foarte urata!

vineri, 6 iulie 2012

Dimineață


 Ți-ar plăcea să te trezești în fiecare dimineață alături de ea. Mereu se va trezi prima și te va privi, nu va face zgomot pentru a nu te trezi, la un moment dat va vrea să se dea jos din pat, doar pentru a bea un pahar cu apa rece, noaptea a fost una călduroasă, și acum va încerca din răsputeri să nu te trezească însă tu deja ești treaz doar că știi că îi place să te admire dormind așa că îi faci jocul. Când se dă jos din pat și e cu spatele spre tine deschizi ochii, te uiți lung după ea, poartă iar tricoul alb cu floricele, căzut pe umărul stâng, părul îi este împletit într-o coadă pe o parte însă multe fire au ieșit și acum pare dezordonat, are pielea mai neagră decât de obicei, s-a bronzat și ție îți place. O aștepți cuminte iar când vine e atât de fericită că ești treaz, te săruta iar buzele îi sunt reci căci apa era din frigider, te răcorește. Are umărul acela bronzat atât de evident și de proeminent, nu te poți abține să nu-l săruți, îi place. Se încolăcește pe lângă tine și îsi pune capul pe pieptul tau, te joci cu firele ieșite din părul împletit. Ai vrea să te ridici și tu din pat puțin căci ești amorțit însă nu vrei să o dai la o parte, știi că îi place să pierdeți diminețile în pat așa că o lași în pace. Ea se gudură pe lângă tine, ridică din când în când privirea, se uită atent la tine, chicotește și te sărută. Se dă puțin la o parte căci știe cât de mult îți dorești să te ridici, te lasă să o faci dar vine după tine pe motiv că vrea să pregătească cafeaua, începi să râzi, căci nici tu, nici ea nu beți cafea. Ea îți calcă în urme până la bucătărie, doar ea îți vede acele urme, le simte și totodată se simte protejată pășind în ele. Ajungeți în bucătărie, tu bei apă din frigider iar ea se tolaneste pe un scaun, o întrebi zâmbind de cafea iar ea îți spune șireată: Noi doi nu bem cafea!. Te amuză de fiecare dată, o ridici de pe scaun o iei în brațe și o săruți ușor în frunte. Își toarnă pe degete apă rece și tu nu înțelegi ce vrea să facă, dintr-o dată te stropește și începeți să vă alergați prin casă. Apa e atât de rece dar tu intri în jocul ei ca de obicei. Vă stropiți și vă alergați, ajungeți amândoi în dormitor unde ea se împiedică și cade direct în pat, pe spate, e frumoasă, pentru tine ea e cea mai frumoasă. Îi ridici picioarele în pat și îți pui mâinile reci pe trupul ei, e toată a ta ...

 O dimineață de dragoste!

joi, 5 iulie 2012

Carcasă

    Uneori cred că am așteptări prea mari de la persoane pe care nici măcar nu le cunosc sau nu le cunosc cu adevărat. De ce cauți și tu o carcasă când tu ești diferit? De ce îmi demonstrezi și tu că ești superficial când eu te credeam profund și superior? De ce mă simt dezamăgită când nu ar trebui să îmi pese? De ce trec prin asta pentru a "n"-a oară?  
  
 Nu vei știi niciodată că pământul mi-a fugit de sub picioare la prima privire a ta!  

sâmbătă, 23 iunie 2012

Special

Obișnuiesc să scriu aici câte o mulțumire pentru persoanele foarte dragi mie așa că a venit și rândul tău. Am scris despre mulți oameni importanți pentru mine, te-am mai pomenit și pe tine pe aici însă niciodată nu am scris doar pentru tine, ei bine, uite că o fac azi. E ziua ta și nu pot să fiu lângă tine să îți urez tot ce aș vrea (deși nu prea ai nevoie de urări). Mi-ai fost alături de multe ori și m-ai uitat cam tot de atâtea ori însă ai reușit să mă împaci (aproape fără să faci nimic) de fiecare dată. Chiar dacă probabil am greșit uneori în fața ta și te-am mai și dezamăgit uneori să știi că și tu ai făcut-o și cu toate astea încă te consider fratele meu, nu am avut niciodată unul așa că acum te am pe tine și nu am de gând să te scap de mine prea curând. Am de gând să îți rămân alături chiar și atunci când mă vei alunga pentru că tu m-ai învățat multe, foarte multe și știu că vei continua să mă înveți. Nu cred că lumea vede cât m-am schimbat de când te-am cunoscut însă am reușit să mă schimb destul de mult, mi-ai oferit o putere și o încredere în propriile forțe extraordinară, știu că încă mai greșesc, am să o mai fac și de acum în colo însă sper că vei fi mereu aici să mă corectezi și să mă îndrepți. Nu ești un erou, nu-ți lua lumea în cap! Însă ești special pentru mine, m-ai făcut să îmi dau seama de multe lucruri, am descoperit câte ceva nou la mine prin tine. Mi s-a zis că am încredere în tine pentru că nu te cunosc îndeajuns poate așa era atunci, nu te cunoșteam îndeajuns, poate nici acum nu te cunosc complet însă te cunosc (știu o să râzi și o să zici că mă înșel dar nu e așa). Trăiești viața cel mai intens cred dintre toți, nu pierzi nicio clipă, ai câte un plan făcut pentru orice (mai dai și tu rateuri căci ești om, da ești om, nu ești un zeu așa cum te credeai tu uneori), iei în calcul toate posibilitățile și încerci să faci să fie bine pentru cei de care îți pasă. Ai putut de multe ori să mă omori însă nu ai făcut-o niciodată (tu înțelegi la ce mă refer când zic "omori", e doar un fel de a spune). Mi-ai zis cândva că te vei îndepărta de mine pentru a vedea dacă mă descurc, să știi că am plâns atunci, mi s-a părut anormal și ciudat însă ai avut o perioadă în care te-ai îndepărtat cu adevărat și m-am descurcat însă mi-a fost dor de tine. Pare pueril că fac asta, dar nu e, să știi, chiar nu e ceva pueril, scriu aici lucruri importante pe care nu vreau să le uit și așa că postarea asta sigur peste ani îmi va aduce un zâmbet pe buze deși sper că peste ani să o citim împreună și să ne aducă amândurora un zâmbet. Nu ai zis niciodată și nici o vei face pentru că ăsta ești tu însă știu că și eu sunt importantă pentru tine, chiar sunt sigură, adică la urma urmei ai învățat când e ziua mea, ceea ce e un progres, orice ai zice știu că îți pasă, nu e nevoie să o zici. Știu că mereu vei fi capabil să îmi dai un sfat și să mă îndrumi spre ceea ce crezi tu că e bine, adesea am făcut câte o dramă din ce mi se întâmplă însă tu ai știut să o transformi într-o chestie măruntă care o să treacă și culmea de fiecare dată a trecut. La început te invidiam, știi asta, erai prea fericit, petreceai prea mult, te bucurai prea mult însă acum mă bucur pentru fiecare clipă fericită a ta. Poate de multe ori nu ți-am lăsat impresia că m-am bucurat pentru tine însă să știi că am făcut-o dar încerc uneori să te mai trag cu picioarele pe pământ, tu mă ții pe pământ în anumite situații iar eu în altele. Acum ceva vreme te plângeai că ai nevoie de oamenii tăi dragi deși eu eram lângă tine, mă simțeam aiurea dar te-am înțeles căci asta fac prietenii, te-am înțeles mereu și tu la fel. Ai râs de multe ori de mărunțișurile mele însă de fiecare dată ai scăpat basma curată. Ăsta ești tu, nu vreau să te schimb!

Și pentru că e ziua ta mă gândesc că ar trebui să îți spun și ce-mi doresc eu pentru tine, îmi doresc să ai parte de tot ce meriți (nu mă refer doar la lucruri bune, sper să ți se întâmplă și lucruri rele și grele pe care să le treci și să te întărești), îmi doresc să înveți continuu din tot, îmi doresc să rămâi "my brother from another mother" mult timp de acum în colo, îmi doresc să îți respecți promisiunea făcută față de mine. Sper să întâlnești cât mai mulți oameni de la care să ai ce învăța și să nu îți irosești prea mult timp cu cei care nu merită și de la care nu ai nimic de câștigat. Mi-ar plăcea să reușești să te stăpânești mai des și să știi că toate au un algoritm cu pași ce nu trebuie săriți, aș mai vrea să înveți că nu trebuie să te arunci cu capul înainte atunci când nu ești sigur de ceea ce faci. Ești norocos că ai prieteni care îți sunt alături și care te mai trezesc din când în când.  Nu te lăsa înfrânt de nimic căci ai un imperiu de construit!
 La Mulți Ani!  
You`re simply the best!
Boss you know I love you!

 Ahh mai vreau ceva de la tine: să fii capabil să îmi iei apărarea atunci când merit!  :D ;)


 Chiar îmi doresc să ai răbdare să citești tot, absolut tot!

marți, 19 iunie 2012

Mult peste puterile mele ...

Asa e tot ce mi se intampla acum, nu reusesc sa ma mai adun, sa ma mai controlez, sa ma abtin, sa imi tin emotiile in frau, nu mai pot. Imi fuge pamantul de sub picioare si nu pot sa il opresc, nu stiu sa il opresc. Regret ca am plecat atunci cand probabil aveai cea mai mare nevoie de mine, regret ca am fost lasa, regret ca nu am stiut sa invat din greseli, am vazut doar partea urata a lucrurilor iar acum retraiesc tot ce a fost frumos, ma zbat cu miile de ganduri si de imagini ce-mi strabat zilnic mintea, nu mai suport sa te simt prin preajma, imi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata cu mintea si inima spalate de amintiri, oricat ar fi ele de frumoase nu le mai suport, ma chinuie, ma macina, ma seaca. Stiu, suna urat tot ce scriu acum insa amintirile alea ma fac sa fiu mult prea vulnerabila, patetica, jalnica, sensibila, irascibila si dezorganizata. Am dat dovada de lasitate si de egoism, recunosc, nu m-am gandit decat la mine, la cum sa-mi fie mai bine. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu am ramas singura, am multa lume in jur insa peste tot e plin de tine, mintea mea e plina de tine, eu sunt plina de tine si nu mai rezist. Cum imi pot eu permite sa iti cer sa ma mai iubesti? Asa ceva e imposibil, e imposibil sa iubesti un om care te-a calcat in picioare, te sfasiat si acum se intoarce cu ochii plini de lacrimi recunoscand ca a gresit, ce om penibil. As vrea sa fug in alta lume, o lume care nu se va mai intersecta niciodata cu lumea ta dar asta e imposibil. Iarta-ma ca scriu, macar pentru asta iarta-ma.
Trebuie sa invat sa nu patez amintirea a tot ce a fost frumos, sa invat sa nu uit insa sa nu ma mai raneasca, sa invat sa ma gandesc si la restul lumii in afara de mine.
Cand eram pe marginea celei mai adanci prapastii tu ai fost singurul care mi-a intins mana si m-a sprijinit, singurul care m-a ajutat sa nu ma las prada neantului iar eu am abuzat de bunatatea.
Pari un inger, erai un inger uneori.

Vara asta va fi mai rece fara tine insa va fi frumoasa, ei imi vor face o vara frumoasa caci am cei mai buni si mai frumosi prieteni de pe pamant!  

vineri, 8 iunie 2012

Sa punem sare pe rana

    Asta am facut, am pus sare pe rana, multa sare pe o rana adanca, pe rana nimanui, pe rana mea. Credeam ca e inchisa si cusuta bine dar m-am inselat, firele s-au desfacut si au lasat rana deschisa si adanca, foarte adanca. Am simtit rana dar m-am gandit, probabil, ca e nevoie sa o simt si mai puternic, asa ca, am pus sare. Acum rana arde, ustura, e un amestesc ciudat de senzatii dureroase, amestecul asta imi da dureri de cap si ma face sa spun lucruri care nu trebuie spuse. Nu ar fi trebuit sa scriu dar am mare nevoie sa ma descarc, asa ca sunt iar egoista si scriu. Imi pare rau! Din cauze durerii uneori curg lacrimi, nu ma intelege gresit, nu o fac intentionat. Stii durerea aia care te face sa iti curga lacrimi necontenit fara ca tu sa simti ca plangi? Ei bine asa mi se intampla uneori, spun uneori pentru ca mi se intampla sa si plang tot din cauza ranii, nu aveti voi cum sa va dati seama cum, cand si de ce dar eu stiu. Atunci cand plangu cu adevarat si nu doar curg lacrimi simt ca se rupe ceva din mine si dispare, dispar bucatele mici dar multe, dispar rand pe rand pana am sa ajung sa fiu un vid, probabil. Ma simt melancolica si cred ca asta e cauza a tot ce am facut.
Sa stii ca esti intelept! Stii cum sa iei decizii, stii ce e mai bine pentru toata lumea, stii tot!