E dimineata aia in care m-am trezit devreme cu toate ca am adormit tarziu, o dimineata in care pieptul meu se simte apasat si lipsit de aer. Stau in pat si am castile in urechi, volumul este dat cel mai tare pentru ca sper sa ma ajute sa imi reglez pulsul si sa ma trezeasca. Am adormit cu durerea asta ingrozitoare in piept si noaptea nu a fost, de data asta, cea care sa stearga tot, m-am trezit exact la fel si sunt speriata. Asta se intampla mereu cand acorzi locuri necuvenite persoanelor din viata? Ah, stai! Eu mereu va ofer alte locuri decat cele pe care le meritati dar niciodata nu m-a durut fizic atat de tare. Vreau sa stiu ce mi se intampla, de ce sunt asa speriata? Nu am nimic deci nu pierd nimic si cu toate astea simt ca ceva ma sfasie si ma lasa in urma. Nu e prima oara cand scriu si sper ca ma linistesc insa acum... ma incred cu totul in asta, acum asta e singurul remediu caci voi nu mai aveti resurse pentru oboseala din sufletul meu. Toti lasati cate o urma, o scrijelitura oricat de mica care ramane acolo, nu zile ci luni, ani sau chiar o viata. Gandeste-te ca nu mai am loc de scrijelit, e prea plin si daca incerci o sa doara ingrozitor, o sa o faci pe o cicatrice veche care acum pare vindecata definitiv dar crede-ma, inca ma doare uneori chiar si urma aia simpla. Te-ai lovit vreodata in acelasi loc? Te-a durut mai rau a doua oara? Vezi? Exact la fel ma doare si pe mine, tare, mai tare ca pana acum. Pieptul mi-a fost apasat de multe ori dar acum nu imi da voie sa respir, e ca si cum ar incerca sa mi se opuna, parca se lupta cu mine si ma intreb disperata cu ce i-am gresit pana si lui, de ce ma doare? Raspundeti-mi voi, cei care nu aveti dureri, ce faceti sa nu doara nimic? Daca va intrebati ce fac eu de se razbun, va raspund simplu cu: traiesc! Poate nu stiu sa traiesc corect, poatea asta e marea mea problema, nu stiu sa traiesc corect! Dar totusi... nu ma ajuta asta cu nimic caci cine stie sa traisca asa cum trebuie? Dar exista un fel in care trbuie sa traim? Invata-ma! Nu-mi pasa cine esti, de unde, cum te cheama, nu-mi pasa de nimic dar daca ma inveti sa traiesc vei salva o viata, o vei salva de la risipa, poate te va face si pe tine fericit ca ai salvat o viata.
Asa-i ca unii oameni nu mai traiesc de mult? Chiar daca ii vedem zilnic, pe strazi aglomerate, zambind sau plangand, mergand sau alergand, cu plase in maini sau cu mainile in buzunar, unii dintre ei au murit de multa vreme doar ca inca nu o recunosc. Pe mine inca ma dor toate deci sunt convinsa ca n-am murit, mie imi tresare inima des, nu, nu am murit. Dar batranii aia ce si-au ingropat consoartele si copiii si acum nu mai au pe nimeni? Ei mai traiesc? Sunt multi oameni ce-si duc viata cu greu, caci este greu sa stii sa traiesti si daca ai aflat cum sa nu uiti niciodata.
Sunt dezordonata, sar de la o idee la alta dar nu mai sunt asa speriata, nu mi se mai opune, mi s-a reglat respiratia si stiu care e motivul pentru tot. Eu nu stiu ce, cand si cum trebuie sa va ofer si voi luati tot fara sa intrebati, luati totul desi stiti ca o sa raman iar fara nimic si fara voi si o sa fiu nevoita iar sa caut tot ce am avut. Nu va mai las locuri de zgariat, nu va mai dau tot, ma lupt cu voi, voi cei care ma vreti ca pe un obiect, voi cei care sunteti mai nebuni ca mine. Sper sa te recunosc cand o sa apari! Sper sa stiu daca si tu vrei totul sau daca vrei sa imi oferi tu tot ce ai, daca imi oferi, sa stii ca de la mine nu vei mai lua nimic caci eu am sa iti ofer totul meu, ti-l pun in palme si ma incred tie. O sa am incredere iar, dar sper sa te recunosc, sa nu te confund, sa nu te evit. Invata-ma si nu ma lasa prada avalansei asteia!
Nu ma mai doare nimic si respir normal. M-am trezit!
Te astept! Cauta-ma tu!
Buna dimineata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu