Copilul meu are aripi

Nu pot să fiu perfectă dar îmi pot învăța copilul că nimeni nu e perfect și avem dreptul să greșim. Copilul meu e un erou, e un isteț iar eu trebuie să mă ridic la nivelul lui. Eu nu îmi doresc un copil care nu țipă, care nu plânge, care face tot ce spun eu. Îmi doresc ca el să creasca şi să devină un adult sănătos care să știe că el poate să facă totul, un adult care să își dea voie să plângă, un bărbat care să își exprime sentimentele cu naturalețe și nu cu frică. Copilul meu va suferi iar eu îl voi susține mereu, am să îi amintesc mereu că viața nu este construită doar din bucurii și că toate situațiile din viața noastră au un scop. Creștem împreună iar eu îi sunt datoare, el este motivul pentru care nu am mai simțit că nu am niciun rost, el este motivul pentru care eu am reînvățat să mă iubesc și să mă respect. Copilul ăsta crește văzând cu ochii iar eu trăiesc prin el și îmi doresc să îl ajut să îi crească aripile și să nu las pe nimeni să i le reteze.

Copilul meu va avea aripi mari pe care va știi că se poate sprijini oricând! Aripi formate din învățături, respect, iubire și credință! 

Aprilie...

Te rog! Aprilie, te rog nu îmi lua ce martie mi-a dat!

După o noapte complet nedormită parcă gândurile sunt mai clare ca niciodată. Mi-e teamă și totodată știu sigur că totul are un scop. Așa că dacă renunți la mine cel mai probabil așa trebuie să fie.

Ajută-mă aprilie să fiu mai puternică și mai încrezătoare! Sprijină-mă tu, aprilie, când ceilalți nu o fac.

Dragă mamă,
Vreau să îți spun ca pruncul tău nu te-a uitat.
Dragă mamă,
Copilul tău merge la școală iar eu îl ajut la teme.
Dragă mamă,
Să știi că pruncului tău nu îi lipsește nimic și totodată îi lipsește totul. Tu, ești totul lui iar el fix pe tine nu te are.
Dragă mamă,
Copilul tău e sănătos și foarte frumos.
Dragă mamă,
Nu vreau să te rănesc însă uneori copilul tău îmi spune mie "mamă". Iartă-mă, dragă mamă, că s-a mai întâmplat să-ți cert pruncul pentru că îmi zicea așa, pe atunci eu nu eram cu adevărat mamă. Am și eu pruncul meu acum și deseori mi se rupe sufletul în bucățele pentru că copilul tău nu îți spune ție mamă ci îmi spune mie. Iartă-mă.
Dragă mamă,
Copilul tău mă strânge în brațe dar gândul lui este la tine.
Dragă mamă,
Eu îți ajut copilul cu tot ce pot dar te rog din nou să mă ierți însă eu nu pot să îl iubesc la fel ca tine.
Dragă mamă,
El crește pe zi ce trece și eu îi văd evoluția.
Dragă mamă,
Copilul purtat în pântecele tale nu te-a urât niciodată, te iubește infinit și nu îți pot spune că te-a iertat pentru că el niciodată nu a gândit că i-ai greșit. Copilul tău nu te judecă ba chiar te înțelege și te așteaptă.

Dragă mamă,
Eu nu ii sunt mamă, tu îi ești iar eu nu te judec ci am vrut doar să îți reamintesc că ești mamă pentru toți copiii tăi nu doar pentru unii dintre ei.

26, te rog!

Ia-mă mai ușor! Te rog mult să fii mai blând decât fratele tău 25! Dragul meu "douășase" adu-mi lecții și oameni lecție dar mai blând! Atât vreau de la tine, să nu mă mai izbești așa de brusc, să nu mă mai lovești de toți pereții vieții, să mă protejezi mai mult ca să mă vindec de 25. Te-aștept cu inima și sufletul deschise și cred în tine, 26! Cred că vei avea mai mare grijă de mine sau cel puțin mă vei ajuta să am eu mai mare grijă de mine! Învață-mă tot ce am pierdut în ultimii ani, descoperă-mi ochii, ia-mi vălul ce m-a acoperit, dezvăluie frumosul! Trimite-mi oameni, oameni mulți și buni și răi dar ajută-mă să îmi dau seama repede! Toții oamenii sunt lecții, nu mă lăsa să îi văd pe toți la fel, ajută-mă să îi văd așa cum sunt! Arată-mi repede de ce vin și ce vor! 26 tu nu îmi lua oamenii ce au ajuns cu mine până aici, fratele tău m-a scuturat de tot ce nu am avut nevoie, m-am supărat pe 25 de multe ori dar n-a fost vina lui c-avut o altfle de menire.

25 a fost prea dur și brusc dar a fost corect! Aproape l-am urât pe 25 dar m-a iubit și nu a vrut decât să mă recâștig pe mine, mi-a adus înapoi adevărații oameni importanți și mi-a adus și foarte mulți prieteni noi, în moduri absurde ce e drept dar mi-a luat cu o mână și mi-a dat cu două. Pe 25 nu îl iubesc, nu pot, m-a sfărâmat, m-a adunat, m-a clătinat. 25 a avut misiunea foarte grea iar eu nu pot să îl iubesc dar sunt recunoscătoare. 25 mă înclin în fața ta! (și totuși aproape te urăsc)

Eul de la 25 e un alt eu, cu mult diferit de toți cei de până acum, Eul de la 25 este cărămida de baza a adevăratului Eu! 26 tu ajută-mi Eul, condu-mă 26!

Tuturor oamenilor ce sunt acum cu mine: vă mulțumesc, vă apreciez și vă respect! Toți cei care v-ați întors și m-ați iertat sunteți incredibili!
Voi cele care ați intrat brusc în viața mea și pe care v-am urât la început atât de tare de fapt voi l-ați ajutat pe 25 să mă trezească! Fără voi cele care ați avut curajul să-mi vorbiți, cele care ați suferit și din suferința voastră m-ați sfătuit cu atâta bunătate și sinceritate, fără voi misiunea lui 25 nu ar fi fost îndeplinită! Eu fără voi nu m-aș fi iertat în veci, fără voi m-aș fi crezut atât de vinovată. Meritați mult mai mult de atât!

Mulțumesc 25 dar poți pleca liniștit, abia îl aștept pe 26!

26, te rog! Poftește!

Acceptare.

Probabil că greul abia acum începe însă sunt atât de pregătită încât oricât ar fi de greu știu sigur că am să găsesc frumosul din tot. Nimeni nu mă mai poate face să renunț la mine, la copilul meu sau la luptă. Eu sunt pentru că nu m-am lăsat învinsă deși uneori îmi doream să dispar, să dispar de tot și să fie o dispariție rapidă. Dacă acum sunt liniștită înseamnă că totul e așa cum trebuie pentru mine, înseamnă că nu am pierdut nimic ci doar m-am recâștigat. A trecut un an de când dorm liniștită fără să îmi fac griji că poate intra cineva brusc în noapte în cameră și eu să nu știu dacă e în toane bune sau proaste, să nu știu dacă să mă feresc sau să mă apropii, un an de când nu mai simt frica atunci când mă pregătesc de somn, un an de când mânuțele care mă mângâie în fiecare seară șterg fiecare urmă. Pentru a nu știu câta oară viața mi-a demonstrat că eu nu știu ce e mai bine pentru mine, că binele mi se oferă dacă accept tot ce mi se întâmplă.

Mulțumesc viață!
Mă iubesc, mă iubesc ca să pot fii iubită și mă respect ca să fiu respectată!

Nu mă mai

... dai peste cap așa ușor;
... poți răni;
... dezamagești pentru că m-ai dezamăgit de tot cândva;
... poți face să cred nimic căci tu trăiești doar din minciună;
... faci să tresar când te văd;
... sperii;
... surprinzi, nici măcar neplăcut;
... faci să te vreau;
... atingi;
... răscolești;
... căuta;
... poți face să te iert;
... iubi.

Eu nu mă mai dezamăgesc.

Pentru prima dată...

în ultimii 3 ani m-am trezit liniștită și împăcată cu mine. E de departe cel mai frumos sentiment. Lupta mea e abia la început dar eu sunt liniștită și mă simt din nou importantă, ochii copilului meu zâmbesc, nu îi mai lipsește nimic acum și nu asistă nici măcar la discuții cu ton ridicat, așa că amândoi suntem liniștiți.  Toate persoanele importante au rămas lângă mine, toți oamenii dragi sunt alături de mine și ma susțin. Eu am iubit si i-am uitat pe toți dar toți m-au iertat. În fiecare zi descopăr că am avut de învățat foarte multe lecții. Azi mă bucur și sunt recunoscătoare pentru tot!

Într-adevăr o bună dimineață!

Hristos a înviat!

"Băi, ce ai făcut?"

Azi-noaptea, destul de buimacă, îmi căutam telefonul să văd cât este ceasul, mă uit la ceas și văd că am un mesaj: Băi, ce ai făcut?
Imi scrisese la 03:31 iar eu am văzut la 04:50 și am răspuns cu: Eu???
Evident am pus telefonul de lângă mine și am încercat să adorm la loc, m-am uitat la Ianis și m-am întrebat singură de data asta: Ce ai făcut tu? Ce ai făcut Ioano? Și m-au bulversat sute de răspunsuri:
Am iubit
Am ascultat poveștile
Am idolatrizat
Am suferit
Am fost șocată
Am ascuns bine totul
M-am machiat frumos
Am găsit minciuna
Am scăpat de data asta
Am iertat
Am găsit scuza
Am iubit iar
Am plâns iar
Am dansat
Am fost geloasă
Am plâns
Am sperat
Am spus "Da"
Am rămas însărcinată
Am iubit ființa din mine enorm
Am apărat-o
Am ferit-o
Am stat întinsă pe jos și ghemuită
Am înghițit în sec
Am fost îngrijorată
Am iertat iar
Am ascuns urmele iar
Am purtat haine largi să nu mai doară
Am găsit altă scuză
Am crezut că sunt iubită
Am acceptat
Am tăcut
Am ascuns
Am șters prietenii
Am întrerupt legături
Am negat
Am iubit
Am ascuns
Am mințit
Am plâns
Am luat în greutate
Am plâns
Am ieșit în plimbare
Am plâns
Am rămas singură în țară
Am fost speriată
Am iubit și așa
Am iertat
Am născut
Am cunoscut dragostea adevărată
Am pus ființa din noi pe primul loc
Am învățat să îl hrănesc, să îl spăl, să îl îngrijesc din păcate am învățat să îl apăr și era atât de mic...
Am plâns
Am țipat
Am izgonit
Am iertat iar
Am acceptat
Am plâns
Am crescut toți
Am fost scuipată
Am fost umilită
Am înjurat
Am ascuns
Am îndurat
Am șters urme
Am șters lacrimi înainte de a mă vedea cineva
Am iubit.

Asta am tot făcut, la infint asta am făcut  "bă".

Acum am spus: Stop!

E noaptea aia...

...în care deși mi-e îngrozitor de somn nu pot să adorm așa că scriu. Sunt fericită deci nu o să scriu la fel de fluent ca atunci când sunt oricum numai fericită nu. Eu scriu mai mult tristă pentru că mă descarc și mă încarc cu energia pozitivă pe care mi-o transmiteți voi.

Sunt 2 luni în care prioritatea vieții mele a fost clar puiul meu și imediat dupa am fost eu, am contat eu. Nu mai sunt pe ultimul loc pentru mine cine ocup locul de lângă fiul meu. Mi-am recuperat viața și, așa cum spun prietenii mei, am înviat.  M-am bucurat de fiecare clipă și fiecare zi a fost una despre care la final să pot spune că am avut o zi frumoasă. Nu mai știam cum e să fiu admirată, să fiu importantă, să fiu apreciată, să contez. Am ajuns să cred că mult timp eu de fapt nu am trăit, am trăit o altă viață pe care cu greu o mai recunosc. Ioana e din nou înconjurată de oameni, are sprijinul tuturor și chiar lista de oameni valoroși se îmbogățește pe zi ce trece. Am cunoscut oameni faini de la care să am ce învăța și mi-am promis că în viața mea vor mai intra doar astfel de oameni. Nimeni nu mai intră în sufletul meu cu bocancii iar eu nu mai ajut pe nimeni să se descalțe. Cea mai importantă lecție este faptul că am conștientizat că vreau în viața mea doar oameni care mă iau exact așa cum sunt, cu nevoile, cu grijile, cu bucuriile si nebuniile mele. Dacă ești în viața mea acum și nu îți sunt suficientă, crede-mă că n-am să mă chinui să-ți devin. Ceea ce credeam că a fost cea mai grea lovitură a vieții mele s-a dovedit a fi doar o schimbare pozitiva, o eliminare a energiilor negative și o reorganizare a întregii mele vieți.  Iubirea mea nu se mai împarte, ofer zilnic iubire ființei ce știe să mi-o ofere înapoi înzecit, iubirea mea acum doar crește. Atunci când m-am ales pe mine, am ales să mă respect și să mă iubesc și nici nu știți cât de plăcut e sentimentul.

Aș discuta în amănunt și pe înțelesul tuturor doar pentru ca nimeni să nu ajungă în locul meu însă nu vreau să fac asta aici.
Voi, cele care nu vă puneți pe voi pe primul loc, cele care credeți într-o schimbare imposibilă, cele care iertați zilnic, voi sunteți de fapt eroine! Sunteți frumoase și vreau să vă demonstrați vouă că sunteți puternice nu prin acceptarea statutului ci prin schimbarea lui. Am ales să îmi schimb viața.

Mulțumiri celor ce încă sunt alături de mine și tuturor  celor care m-au iertat!
Mă înclin!

Naivă sau îndrăgostită?

Ce am fost eu? Naivă? Îndrăgostită? Încă nu știu să îmi răspund însă încet viața îmi va trimite tot felul de răspunsuri, probabil am să aflu și ce am fost eu pentru omul perete. Am iubit cu toata ființa mea și m-am urât și pedepsit pe mine în loc să mă iubesc mai presus de tot. Sunt împăcată, greu de crezut dar sunt, am dat tot din mine și nu regret nimic. Pânza de pe ochii mei a dispărut într-o clipită iar tot adevărul a ieșit încet la suprafață iar oamenii spun că ar trebui să fiu fericită, să profit de o nouă viață, să îmi setez țeluri mai înalte și să mulțumesc zilnic. Cred că oamenii au dreptate. Eu sunt cea mai importantă ființă care-mi poate controla viața și totul stă în mâinile mele care au fost candva mult prea neputincioase să se apere. Mă apar pe mine și pe copilul meu de o viață negativă și grea, copilul meu va descoperi frumusețea și bucuria în lucruri mărunte și se va dezvolta armonios și fără răni care să nu se închidă în veci. Eu trăiesc pentru mine și copilul meu, trăiesc pentru că nu mi-am împlinit menirea, trăiesc pentru că iubesc să o fac și pentru că nu îmi clădesc fericirea pe material. Tu, cel care citești, probabil m-ai judecat mult și te-ai gândit adesea de ce mă supun unei astfel de situații, eu nu m-am supus, am sperat și am crezut că toată iubirea mea va vindeca și va repara ceva ce au nenorocit alții cu mult timp înaintea mea. Mi-am imaginat că pot vindeca rănile groaznice ale unui trecut sumbru însă m-am transformat în victimă, da, adevărată victimă.
Nu mai sunt victimă și nici nu am să mai fiu! Mă iubesc întâi pe mine și implicit pe copilul rupt din mine! Aleg ca măcar de acum să mă respect.

Mă înclin! Iertați-mă voi ce știți că v-am greșit pierdută fiind în altă realitate!

Pentru totdeauna.

M-am îndrăgostit de un chip la început, da, recunosc mă îndrăgostisem de el pentru că era un exterior aparent frumos. Iubeam să știu că e râvnit dar e al meu, că sunt invidiată însă am descoperit că el își construia de fapt pe trup un zid, era dur, rece și zgâria tare. M-am speriat, am vrut să renunț când am simțit acea răceală dar știam că un chip frumos ascunde un suflet la fel. Nu înțelegeam cum un om atât de tânăr poate să fie atât de dur uneori și atât de blând când suntem doar noi doi. Am mângâiat și sărutat fiecare loc pentru că el să mă lase să văd dincolo de ce vede toată lumea. Ce am descoperit? Am descoperit că atunci când vrei să lupți cu monștrii dintr-un om trebuie să fii pregătit, nu am știut ce mă așteaptă dar nu m-am oprit. În fața mea se dărâma încet zidul rece cu care era acoperit și în interiorul trupului dur de bărbat puternic se afla un copil, unul plin de răni nevindecate, de urme, de vânătăi și multe lacrimi. Am privit atent pentru prima oară, trupul lui ascundea multe semne, în chipul lui erau vizibile dureri de neimaginat, lupte ce nu puteau fi duse de un copil. El e singurul ce știe cel mai bine ce a îndurat copilul care a fost dar eu trebuia să îl ajut să se elibereze de ce a fost, trebuia să îi arăt că se poate și altfel. Încă e greu dar am descoperit că sunt și multe alte căi de a trăi. Îi mulțumesc că a avut încredere în mine și m-a lăsat să dărâma bucăți din zidul construit, acum suntem doi, pentru totdeauna și peste noi nu mai construim ci așternem zâmbete, flori, amintiri, prietenii și nu ne mai ascundem, îi lăsăm pe toți să ne vadă exact cum suntem pentru că împreună suntem frumoși.


Te iubesc!

Prea repede

se derulează acest film în care eu trăiesc. Încerc să profit de fiecare clipă lângă ființa ce ne-a schimbat viața însă îmi pare prea puțin, aş sta trează noapte ca să îl mai admir un pic atât de mic căci mâine deja este mai mare, creşte văzând cu ochii, creşte de parcă niciodată nu a fost bebeluşul ce stătea ore întregi la sânul meu. Mă bucur că l-am ținut în brațe şi la sân cât şi-a dorit el, acum deja explorează, merge singur, nu mă mai caută să îl ajute să urce treptele sau să se urce în pat, acum găseşte singur soluții şi când vine cu brațele întinse să îl iau la piept vine istovit de oboseală şi îmi adoarme lângă inimă şi stăm aşa apropiați doar când mai doarme, în rest el este un explorator. Nu îmi imaginam vreodată că un pui de om devine lumea toată din clipa-n care e doar sămânță-n pântecul de mamă. Tot ce face el pentru mine este minunat, mă bucur alături de el la fiecare gest şi fiecare lucru nou învățat. Sper să cresc cu adevărat un bărbat!

Cei 21...

de ani ai tăi îți zvâcnesc în vene cu atâta putere încât nici măcar tu, care te lauzi că eşti puternic, nu îi mai poți ține în frâu. Aceşti 21 de ani te împing la nebuniile lui 21, le-am experimentat şi eu doar că eu nu trebuia să îi controlez mereu, eu i-am lăsat să-şi facă de cap. Ştiu că acum ție îți e greu şi de multe ori ai vrea să nu mai ții cont de nimic dar ți-ai asumat nişte lucruri, trecem printr-o etapă minunată dar cei 21 de ani tăi nu te lasă să vezi mereu cât e de minunat totul. Dragi 21 de ani ai lui vă rog să stați cuminți! Dragul meu, îți promit că vom transforma un an din viața noastră în ce ar trebui să fie 21 pentru tine acum dar te rog să ai răbdare, o să facem totul ca la 21 doar că nu vom mai avea 21. Priveşte partea bună: noi o să ne bucurăm ca la 21 la o vârstă pe care alții o pot considera plictisitoare.
 Peste câțiva ani o să petrecem împreună ca la 21 de ani! Îți promit!
Cu drag pentru cei 21 de ani ai mei ce au trecut şi pentru cei 21 de ani tai ce sunt ținuți în frâu! 21 să nu ne uiți căci ne întoarcem cu forțe proaspete.

M-am îndrăgostit

...de copilul ăsta. Da copilule, îl iubesc pe tatăl tău, mă îndrăgostesc zilnic de el şi mereu descopăr lucruri noi la el care mă fascinează dar tu, tu îmi arăți că există un mod atât de pur de a iubi încât am senzația că până să te întâlnim pe tine nici măcar nu am ştiut ce înseamnă cu adevărat iubirea. Mă îndrăgostesc de fiecare mişcare a ta, îți iubesc fiecare părticică de pielea, fiecare zâmbet, fiecare scâncet. Te studiez când dormi, când te țin în brațe, când plângi, când te schimb, te studiez mereu şi nu mă pot dezlipi de tine. Tu eşti cel care a desăvârșit iubirea din familia noastră, ție îți datorăm tot, ție trebuie să îți mulțumim că ne arăți ce e cu adevărat iubirea, cum se simte ea, cum trebuie trăită. Eşti perfect, perfectul nostru!

Vă iubesc!

Ultima zi...

cu tine în burtică, minune. Azi e ultima zi în care mă mai pot bucura de mișcările tale din burtică, mișcări ce mă fac mereu să zâmbesc. Deși știu cât de mult îmi vor lipsi clipele astea abia aștept să te țin în brațe, să îți admir fiecare părticică, să îți simt mirosul, să te privesc fără oprire. A trecut totul atât de repede iar acum abia realizez că mâine este ziua cea mare, te așteptăm nerăbdători și plini de speranță.

14. Iubire, frici și timp

Acum ceva vreme mă lăudam că timpul ține tare cu noi dar uite că acum încep să cred că a trecut prea repede, urmează clipa în care o să te ținem în brațe, din fericire va fi și tati cu noi căci s-a întors acasă. Eu sunt fricoasă, da Ianis, ai o mamă fricoasă iar ceea ce urmează pentru noi doi mă face să plâng și să tremur doar gândidu-mă, sper să mă întăresc atunci, sper să se întâmple o minune și să nu mai simt niciun fel de frică ci doar iubire și împlinire. Copilule, te rog să mă ierți dacă am să fiu neîndemânatică, dacă am să plâng pe lângă tine sau dacă am să te țin prea strâns în brațe. Promit să fac tot ce pot să îți fie bine, tot ce pot să nu vă dezamăgesc, mi-e teamă. Simt fiori în tot corpul și mă gândesc cât de dor îmi va fi de clipele noastre, să te simt sughițând și jucând fotbal în burtică. Mai e puțin și te vom strânge în brațe, puțin până când vei dormi la pieptul meu, mai e atât de puțin. Tati nu pare așa speriat ca mine, el e mai curajos mereu doar de asta îi spun mereu că el e stâlpul meu.

Vă iubesc!

12. Nu știu...

cui să îi spun cât doare, pe cine să mai strig, cui să îi plâng, cine să mă suporte. Sunt cea mai egoistă, plâng și țip fără să mâ gândesc cât rău vă fac, iertați-mă dar nu mai are cine să mă controleze, cine să mă țină în brațe, să îmi spună la ureche că va fi bine, că vor trece toate. Mă doare tot, trup și suflet, nu e vina ta, faci totul pentru mine iar eu fac totul și mai greu decât este deja dar nu pot. Mi-au rămas pe piele urmele mâinilor tale și acum mă dor, mă ustură și pântecul doare și doare tare. Și nimic nu îmi dă puterea să fiu tare, nimic nu mă ajută, am oameni lângă mine, mulți dar toți la un loc nu fac cât tine, eu am nevoie de tine, eu te vreau pe tine, eu sunt egoistă și rea dar fără tine nimeni nu contează. Vreau să te știu bine, vreau să știu că nu te judecă nimeni, vreau să știu că merită tot efortul ăsta al nostru, vreau să fiu sigură că e cel mai bine așa pentru noi. Îți mulțumesc pentru tot, îți mulțumesc că exiști doar pentru a mă face fericită, pentru a mă sprijini și pentru a mă întări, pentru toate astea eu îți promit că rămân aici, neclintită sufletește și că oriunde ești sufletul meu e lângă tine așa cum știu că și al tău e lângă mine.

Vreau să te ştiu bine şi fericit! Sunt mândră de tine! Te iubim!

11. Emoții

E 28.08.2015 iar eu m-am trezit plină de emoții și tremur continuu. De o săptămână nu dorm aproape deloc și când adorm visez doar la ziua de azi. E una dintre cele mai importante de până acum, astăzi devin soția bărbatului care mi-a schimbat viața și căruia cu siguranța i-am schimbat-o și eu, în continuare sper să fie cea mai bună schimbare. Devenim o familie în fața legii iar eu o să îi port numele de acum pentru totdeauna. Sunt fericită dar cu toate astea copleșită, ne vor fi alături doar martorii și părinții însă cu toate astea eu am emoții, nu emoțiile alea simple pe care le simțim destul de des, am emoții care mă fac să tremur, să nu mai gândesc logic, îmi vine să plâng de bucurie, nu vreau să îi dau drumul la mână așa că îl strâng tot mai tare iar el râde puternic zicând că nu mă înțelege. Lumea vorbește cu mine dar eu nu aud nimic, trece totul pe lângă și parcă exersez în gând cum o să spun „Da”, mă comport copilărește dar nu mă pot controla. Puiul nostru cred că are și el emoții căci e prima dimineață în care nu joacă fotbal în burtică, nu cred că îi fac bine cu starea asta a mea. Mă pun în fața oglinzii, trag tare aer în piept și zâmbesc, îmi dau seama ce pas important urmează să facem. E și el pregătit și când îl văd parcă mă liniștesc brusc și îmi dau seama că nu am de ce să îmi fac nicio grijă căci el nu mai este doar un copil, este stâlpul familiei mele, este sprijinul meu, este omul care nu mă va lăsa să cad iar dacă am să cad știu sigur că mă va ridica și mă va susține. Toată agitația trece în 5 minute iar eu îmi dau seama că de acum sunt cu adevărat doamna lui, sunt mândră de noi. Am avut ziua pe care am visat-o, cea mai frumoasă, ne-au fost alături cei mai importanți oameni, am avut alături oamenii care nu ne-au judecat nici măcar o secundă și care ne-au iubit necondiționat.

Soțul meu este cel mai puternic bărbat și chiar dacă mai avem multe de învățat sunt convinsă că împreună o să reușim! Vă iubesc!

9. Legături...

între noi toți, se formează și se strâng din ce în ce mai tare. Și nu doar eu comunic cu puiul ci și el, EL știe acum să îi vorbească, să îl alinte și să glumească, puiul îi răspunde de cele mai multe ori cu mișcări line pe care le face astfel încât tăticul să le simtă mereu în palmă. Pentru că și noi suntem niște copii reușim să ne apropiem ca de la copil la copil, să empatizăm mai ușor, să ne răsfățăm și să ne jucăm. O să creștem împreună frumos, o să ne modelăm și o să ne maturizăm. Tu, puiule, o să ne ajuți tot timpul, deja ne ajuți enorm chiar de tu nu ști asta, tu ne ajuți să fim mai liniștiți, mai indiferenți față de cei ce ne judecă, ne faci să ne iubim mai mult, să ne apreciem mai mult, să ne susținem mai mult. Eu devin mai liniștită iar el devine mai calm, el devine mai puternic pe zi ce trece pentru mine, pentru noi. Nimeni nu ne cunoaște mai bine decât noi între noi, știu ce înseamnă fiecare zâmbet, fiecare privire, fiecare atingere, fiecare sărut, fiecare lacrimă sau îmbrățișare, știu tot despre el și înțeleg tot mai bine ca oricine. Teama pe care o resimte adesea pentru mine e explicabilă și de înțeles dar eu am să îi demonstrez că nu îl înlocuiesc și nici nu mă schimb față de el, EL este pentru mine un erou pentru că reușește să arate contrariul celor deja știute despre iar eu apreciez asta în fiecare secundă.

Vă iubesc!

8. Nu sunt singură. Iertări și mulțumiri.

Puiul de om ce crește acum în mine mă face să simt non-stop că nu sunt singură, deja comunicăm, da, știu sună ciudat dar asta facem, îmi cunoaște vocea și eu îi cunosc felurile în care îi place să stea și să „ne jucăm”. E fantastic totul! Mă transform și mă iubesc din ce în ce mai mult! Ai devenit atât de activ că aproape tot timpul sunt cu mâna pe burta pentru a te simți, sunt uimită zilnic și nu vreau să ratez nimic, mă bucur de fiecare clipă pentru că știu că e unică. Iubitul meu se schimbă și el pentru noi, devine mai bărbat decât aș fi crezut, devine mei puternic din toate punctele de vedere, îi sunt recunoscătoare și uneori îmi cer iertare că poate i-am schimbat lumea prea brusc dar îmi doresc din suflet să fie cea mai bună schimbare din viața lui, îmi doresc să îi luminăm împreună viața. Ne iubește mult dar e totul foarte greu și pentru mine și pentru el, ne luptăm adesea cu noi înșine căci în fond abia acum realizăm că noi trebuie să devenim părinți, modele, maturi. Niciodată nu regretăm însă căutăm continuu soluții să te facem fericit, vrem să îți fie bine iar eu, personal vreau să vă fie bine amândurora. Vă iubesc pe amândoi necondiționat! Îmi pare rău dacă uneori sunt greu de suportat, dacă vorbesc prea mult sau prea puțin, îmi pare rău că plâng prea des și sunt prea emotivă, îmi pare rău că țip, că adorm prea des și prea devreme dar asta sunt.

Iertați-mă că nu vă mai sunt nici fiica perfecta, nici iubita și nici mama, o să învăț iar să fiu așa cum mă doriți, acum nu pot, acum sunt doar eu cu mii de lacrimi fără sens și mii de zâmbete la fel. Acum mă uit la burtica mea și râd în hohote și în ochii îngrijorați ai mamei mele și îmi vine de fiecare dată să plâng cu suspin.

Vă iubesc pe toți ce-mi sunteți aproape în continuare fără să îmi cereți prea multe explicații, vă iubesc și promit că o să merite totul!