sâmbătă, 5 iunie 2010

Sâmbătă dimineaţa ...


 E sâmbătă dimineața, abia m-am trezit și m-am trezit cu un chef nebun de viață, ca niciodată, dar e bine, e foarte bine. Azi aș vrea să mă plimb, să mă plimb mult, să râd cu lacrimi, să țip, azi aș face multe. Dar nu am cu cine, Marian lucrează iar diseară când termină lucrul o să fie obosit ca de obicei. 

 Marian... Marian e universul meu, el e cel care mă ajută, care mă încălzește, cel care mă alină, cel care mă ia în brațe. Sau cel puțin eu așa îl văd, el e cel pe care îl iubesc. De ce? Nici eu nu știu. Poate pentru că apărut într-un moment în care credeam că totul se dărâmă peste mine.Marian e o persoană complicată, mult mai complicată ca mine și mult mai complicată ca voi toți. Marian mă iubește de 3 ani și eu îl iubesc pe el tot de atunci. Acum nu e la fel cum era acum 3 ani, acum totul e mai monoton, acum ne plictisim mai des, și deseori am impresia că mă iubește din  obișnuință . Îmi repetă în continuu că mă iubește... dar nu știu. Marian își dedică în totalitate viața serviciului, și poate fără să își dea seama mă îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult de el. Deși azi am cheful acela nebun de plimbare nu o să am cu cine. Cu Marian mă întâlnesc zilnic când vin de la școală și asta pentru că în drumul meu spre casă trec prin fața clădirii în care Marian lucrează și el coboară în față în fiecare zi când eu vin de la școală. Dar nu mai e cum era, simt zilnic nevoia aceea de el dar când e lângă mine dispare rapid și parcă vreau să plece, să plece dar să rămână cu mine, complicat.  Și cu toate astea încă îl mai iubesc. Îl iubesc mai mult decât credeam că se poate iubii vreodată. O să scriu într-o zi și povestea noastră de la A-Z și poate atunci toți veți înțelege ce scriu aici și acum.De cât de multe ori am scris într-un singur post "Marian", mă sperii chiar și pe mine.   
  
 Am pornit de la ideea că m-am trezit de dimineață cu chef de viață și am ajuns la Marian, toate gândurile mele duc la el. Poate într-o zi o să am chef să scriu doar despre mine, și atunci o să scriu și o să scriu mult. Nu e azi ziua în care să am chef. 
 Azi e sâmbătă dimineață și eu iubesc. 

 Ora postării este târzie deși postul a fost scris de dimineață acum seara umblând pe la setări l-am șters deci a trebuit să scriu iar tot ce scrisesem de dimineață. Noroc că am memorie bună și mi-am adus aminte fiecare detaliu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu